Medalionul dragostei

32. Vise spulberate

Brad nu-şi mai putu stăpâni lacrimile. Jessica rămase precum o statuetă de piatră în fața lui, primise lovitură după lovitură, deoarece fiecare cuvânt de al lui o lovise, ştia că greşise, iar acum plătea. Dar crezuse că lucrurile dintre ea şi Brad, se vor schimba.

David şi Victor erau în fața casei, Victor era agitat şi lovise cu piciorul o piatră, îşi aşeză mâinile pe față, apoi privea pierdut.

-Ştiai că încă îl mai iubeşte! strigă David, care se postă în spatele lui.

- Da, suspină el, ştiam! Nu trebuia să venim aici, nu trebuia să se revadă, nu încă, se întoarse spre David. E atât de dureros, să ştii că femeia, pe care o iubeşti, iubeşte pe altcineva.

- Victor, ştiu că nu suntem cei mai buni prieteni, mai ales, pentru că Brad e ca un frate pentru mine. Dar îi cunosc pe amândoi, se iubesc şi aşa va fi mereu. Nu ştiu şi nu înțeleg de ce Jessica a ales să fugă de el, dar a greşit. Însă această greşeală îl afectează pe Robert, ei ar trebui să fie responsabili, au un copil de crescut.

- Ştiu, ştiu, îşi atinse cu palma, fruntea. Dar crede-mă, mi-e atât de greu să mai lupt pentru căsnicia asta, mai ales că ştiu că nu mă iubeşte.

- Fără iubire, va fi şi mai greu. Nu îți spun asta doar pentru a-l ajuta pe Brad, ci şi pentru tine, ca bărbat.

Jessica îl privea pierdută, pe Brad. Îşi simți corpul amorțit, în capul ei erau o groază de cuvinte, care trebuiau rostite, însă nu putea scoate vreun sunet, respirația îi era agitată, apoi reuşi să rostească.

- Victor, soțul meu, e fratele tău? bâlbâi ea.

- Da!

Jessica simți cum totul din jurul ei se roteşte, nu mai avea stabilitate pe picioare, se simți amețită, iar apoi căzu pe podeaua din birou, însă Brad lăsă cârjele şi sări să o prindă, reuşi să o prindă în brațele lui. El o aşeză pe fotoliu, încercă disperat să o trezească, lovind-o uşor cu palma peste obrajii albi, precum zăpada.

- Antonia! strigă el, speriat. Ajutor! Chemați ambulanța! Antonia deschise uşa biroului şi intră îngrijorată.

- Ce s-a întâmplat?

- A leşinat, Brad era aşezat lângă ea pe marginea fotoliului.

- Chem ambulanța, se bâlbâi ea şi apoi ieşi din birou.

Brad încercă să o trezească.

- Jess, revino-ți! spuse el pe un ton cald şi îngrijorător.

Antonia intră din nou în birou, cu o sticlă de colonie şi Donna o urmă cu un pahar de apă în mână.

- Ar trebui să o stropim cu apă sau să miroase această colonie, aşa o să îşi revină!

- Victor! strigă el, iar cele două se speriară şi îl priviră ciudat. Da, Victor, el e medic, adică pediatru, dar totuşi e medic!

Antonia alergă până în curtea din fața casei, unde se aflau David şi Victor.

- Victor, strigă ea, vino! Jessica a leşinat.

Victor se grăbi şi ajunge în birou, era speriat şi îngrijorat, îi aruncă o privire ciudată lui Brad. Luă sticluța cu colonie şi o turnă peste un prosop, adus de Donna la cerința lui.

După o jumătate de oră, Jessica, era întinsă pe pat, în camera ei. Doctorul, care venise cu ambulanța, o consultă, apoi plecă. Antonia, David şi Victor erau în cameră, o priveau, ea era încă amețită, încerca să îşi facă ordine în gânduri.