Medalionul dragostei

13. Iertare

- Ştiu că nu spun foarte multe lucruri de obicei, dar în această seară înainte de a cânta, aş vrea sa vă citesc un citat de Balzac, Brad scoase un bilețel din buzunarul stâng al blugilor. "A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranța, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură ființă." Îmi cer scuze pentru emoții, dar următorul cântec vreau să îl dedic unei persoane, care m-a învățat să iubesc, o privi pe Jessica, iar ea îl privi cu lacrimi în ochi. Jess, te iubesc, iar pentru mine înțelesul iubirii eşti tu.

Jessica se ridică şi iesi în grabă din bar, Antonia şi David, îl priviră pe Brad, nu ştiau ce să facă. Brad îşi ceru scuze celor prezenți şi ieşi în fugă după Jessica.

- O să luăm o pauză, îl scuză bărbatul, care era patronul barului.

Jessica ajunse afară, nu-şi mai putea stăpâni lacrimile, era supărată şi furioasă în acelaşi timp. Căuta cu disperare, o cale de ieşire, nu ştia încotro să se îndrepte. Nu ştia de ce vrea să fugă. Brad ieşi în stradă, o căuta pe Jessica, se opri în loc când o văzu, îşi atinse uşor fruntea cu vârful degetelor, voia să se întoarcă înapoi în bar, dar se răzgândi.

- Jess, strigă Brad, venind spre ea.

- Pleacă! era cu spatele la el. Plângea şi nu voia ca el să o vadă aşa.

- Te rog, tot ceea ce îți cer e să mă asculți! îi puse mâna pe umăr.

- Te-am ascultat! suspină ea, apoi îşi sterse lacrimile şi se întoarse spre el.

- Eşti bine? zise el aproape în şoaptă.

- Da, îşi puse mâinile în sân.

- Vreau să vorbim, doar noi doi.

- Poți să mă duci acasă şi vorbim pe drum.

- Ok. Haide.

Cei doi urcară în maşină. Erau de câteva minute bune pe drum, dar nici măcar unul nu scoase o vorbă.

- Erai dornic să îmi vorbeşti, spuse Jessica.

- Mă aşteptam să..se bâlbâi el.

- Să ce? îşi ținti privirea pe el. Să sar la tine în brațe şi să îți mulțumesc că mă iubeşti?

- Jess, te rog! Nu am nicio treabă cu Helena. E adevărat, a fost logodnica mea, iar acum doi ani m-a lăsat baltă în fața altarului. Am aşteptat-o ca un fraier până noaptea. Apoi timp de un an de zile am încercat să dau de ea, dar ea era în Europa. Mama a insistat să o cer, deşi ştiam că avea doar 20 de ani şi nici eu nu eram pregătit pentru însurătoare. Dar nici ea. Nu a avut curajul să mă refuze şi când şi-a dat seama, m-a lăsat baltă. A venit acum, pentru că se simțea datoare. Îşi luă privirea de la drum pentru o secundă, apoi o privi pe Jessica, ea se uita pe geamul din dreapta. Ceea ce simt eu pentru tine, e iubire, Jess. Opri maşina şi îi atinse uşor mână.

- Nu am ştiut ce e între voi, îl privi ea timidă.

- Nu! Dar nici măcar nu ai vrut să mă asculți.

- Brad, eu..

- Jess, tu nu vezi cât de mult te iubesc? De ce nu ai încredere în mine? De ce preferi să asculți alte persoane, dar pe mine nu?

- Tu nu vezi cât e de complicat? ridică Jessica tonul.

- Niciodată nu va fi uşor, dar ne iubim şi asta e tot ceea ce contează.

- Brad, eu nu pot să îi fac asta tatălui meu.

- O să vorbesc eu cu el.

- Dacă voiai să o faci, o făceai deja!