Medalionul dragostei

5. Secretul

Brad aştepta în fața barului Sunshine, stătea sprijinit de maşină, era îmbrăcat într-o pereche de jeanşi negri, o cămaşă albă simplă, îi ieşea în evidență bronzul. Părul îi era dat într-o parte, uşor dezordonat. Îşi frământa mâinile, era emoționat. Privi telefonul, era deja ora 8:10, îl strânse cu putere, era agitat, se gândi o clipă, că poate nu va veni, însă îşi înlătură gândul repede.

O siluetă se apropie de el, era Jessica, îmbrăcată la fel ca dimineață, într-o rochiță bleumarin în cloş, avea părul buclat prins într-o coadă la spate, iar în față îşi lăsase neglijent două suvițe. Purta nişte cercei argintii la baza urechii, aveau acceaşi nuanță ca şi sandalele cu toc şi baretă din picioare.

- Nu credeam că vei veni, spuse Brad uitându-se atent la ea.

- Nici eu, dar sunt aici, îl privi ea lung.

- Mulțumesc că ai venit, intrăm? arată Brad cu mâna spre bar.

- Nu putem discuta aici?

- Nu, vreau să îți arat ceva. Jessica o luă în față, însă Brad o urmă şi îi deschise uşa.

- Mulțumesc!

Barul arăta ca un mini restaurant, doar că acolo nu se servea mâncare. În partea stângă erau aşezate mesele, iar la capătul sălii era un podium, care părea precum o mică scenă, pe care era aşezat un stativ cu microfon şi un scaun. Brad deveni din ce în ce mai agitat, iar Jessica se simți incomodă. Se aşezaseră la o masă din fața scenei. O chelneriță se apropie de ei, era o femeie tânără, blondă cu părul prins.

- Bună seara, Brad! îl privi intens chelnerița, toată un zâmbet. Ce doriți să comandați?

- Bună Eva, zâmbi el, bei ceva? se uită el la Jessica.

- O apă plată, spuse ea cu jumătate de gură.

- Două, te rog.

- Imediat, continuă chelnerița să îi zâmbească şi apoi se retrase.

- Observ că vii des pe aici, zise Jessica tăios.

- Da, aşa se pare, şopti el.

- Spune, de ce m-ai chemat aici? ridică Jessica tonul si îşi puse mâinile în sân.

- Jess, vreau să.. fu întrerupt de venirea chelneriței, care aduse comanda.

- Mulțumim! spuse Brad către chelneriță.

- Să? intrebă ea pe un ton nervos. Nu înțelegea apropierea dintre el şi chelneriță, care veni tocmai pentru a-i întrerupe.

- Aş vrea să îți arat ceva întâi.

- Ce anume? întrebă ea mirată.

- Te rog, doar rămâi aici, o prinse uşor de mână, dar ea îşi trase repede mâna.

- Nu înțeleg.

O voce se auzi pe scena din fața mesei lor.

- În această seară îl avem alături de noi pe Brad, care o să ne încânte cum face în fiecare seară, vă rog, aplauze. Brad urcă pe scenă, îşi luă chitara şi se aşeză pe scaun. Barul nu era foarte plin, dar majoritatea meselor erau ocupate. Jessica îl privi mirată, nu ştia ce se întâmplă.

- Mulțumesc pentru aplauze, aş vrea să dedic acest cântec unei persoane, care merită mai mult de atât. Brad începu să cânte la chitară şi vocal "Is this love" de Whitesnake, dar în propriul lui stil.

"Is this love that I'm feeling
Is this the love that I've been searching for
Is this love or I am dreaming
This must be love."