Iubire adevărată [ Yaoi ]

24.

Ami pove ...

Mi-am aruncat hanoracul și bocancii pe jos , am aprins luminile în casă pentru a reuși să văd pe unde merg deși de-a abia făceam asta , casa se învârtea cu mine și nu eram prea stabil pe propriile mi picioare . Parcă aș fi într-un carusel care este mereu în mișcare , dar în el nimeni nu râde și nimeni nu poate coborâ , până nu se prăbușește și se face una cu pământul.

Am început să merg spre scări în grabă pentru a mă prinde de balustradă , chiar nu vreau să cad pe jos ca o cârpă , totul se va zgudui în mine și aș putea vomita oricând . Dar o bătaie în ușă ma opri , fix când am reușit să mă prind de ea , am ignorant bătaia și am urcat scările . Încetul cu încetul urcam , când scările s-au terminat m-am prins într-un fel de pereți de pe hol , intrând în baie .

Mi-am pus telefonul pe dulapul cu produse de spălat pe corp . M-am privit șocat în oglinda din fața mea , arătam îngrozitor . Fața era dominată de mici umflături vineți și răni deschise , mi-am atins fața și a început să mă doară obrazul . Credeam în noi ! Lacrimile au început să apară și abia ce am reușit să le opresc acum câteva minute . Într-un final mi-am dat bandajele de pe corp jos . Am început să mă admir , eram un eșec , un eșec total , o epavă ce plutea în derivă după o luptă crâncenă în care a rămas fără echipaj și vele .

Am început să râd , precum un psihopat din cauza râsului m-am oprit istant din plâns . Chiar am rămas fără nimic , am rămas fără încredea în el , am pierdut asta când a dat în mine cu o sete imensă . Eram gol , fără inimă poate ea încă mai era în mine dar era rece , se pietrificase din nou , înghețase iar . Prima dată a fost așa din cauza părinților mei , apoi a lui Rose , Kevin și Thomas , întreaga lume și când credeam că ea se umple de viață , ceva mă lovi în față . Ea era așa acum din vina lui , el care mi-a și desghețat inima , el a și făcut o la loc , dar mai rău .

Unele răni se deschideau , lăsând sângele să alunece pe pielea mea . Eram plin ochii de vânătăi , mă mir cum de mai pot merge normal în halul ăsta , da fix normal mai merg . Fără voia mea niște lacrimi se înghesuiau să iasă din ochii mei , atât mi-a trebuit pentru a izbucni în lacrimi .

Eu : tu !!!! Tuuuuu !!! Puteai să îți dai jos masca asta ... puteai ! Puteai pe dracu ! Ești ca o muiere , ca una . Te comporți ca o târfă , ce vrea atenție . Nu mai pot rezista mult așa ... Nu mai vreau , nu mai vreau nimic .... După atâtea lupte în care te-ai chinuit ca nimeni să nu îți fure primul sărut , uite ca l-ai pierdut . Nu sunt .... nuuu ... sunt ... câinele nimănui !

Mă certam pe mine însumi , lovind oglinda din fața mea . Om fără inimă ! Dacă nu venea arbitrul ăla mă omorai acolo . Nu înțeleg , ce este cu lumea asta !? Este rea și crudă , mereu așteaptă să dai greși .

Îmi mușcam buzele în exces , începând să îmi opresc sughițurile provocate de la plâns . Telefonul îmi vibră și era să cadă de pe dulăpior . Mi-am tras nasul înainte să răspund .

Eu : alo !

Kevin : alo ! Frate ce tot faci , am înțeles toți că nu poți veni de la bun început cu noi , dar acum ce ai ? Aproape ți-am dărâmat ușa la casă ! Știu că ești acolo , deschide ! Petrecăreții sunt gata de distracție .

Eu : nu vreau , îmi pare rău , da ! Îmi pare rău !

Kevin : băi , tu plângi ?

Eu : nu , nu fac asta ! Vreau să rămân singur tot restul vieți mele !

Kevin : depresie ? Respiră adânc și nu fă ceva nebunesc singur ! Sau tu ești cu o tipă acum ?

Eu : nuuuu ! Luca , adică Kevin ! Nu sunt , sunt singur .