Iubire adevărată [ Yaoi ]

21.

Luca pove ...

Suntem prieteni buni nu ! Facem multe împreună dar eu vreau să fiu împreună cu el , vreau să îi simt buzele , doar gândul la aroma lor mă înnebunește , sper să fie la fel de dulci sau mai dulci de cum a fost aroma pielii lui ușor acrișoară de la gelul de duș , cu gustul intens de vanilie și bomboane de diferite arome . Mă excit doar cu gândul .

Este weekend acum , mă aflu în oraș în mașină , gonind pe șosele chiar dacă este puțin polei pe drum . Voi participa la o cină în familie , defapt este comemorarea mamei . Ea a murit iarna fix cu câteva săptămânii înaintea zilei mele de naștere . Mai exact acum 6 ani , 6 ani în care eu m-am răzbunat pe toți pentru simplul fapt că îmi lipsea afecțiunea din partea maternă a familiei .
Dar acum am regăsit dragostea aia , am găsit o chiar am făcut asta dar ea este sub o altă formă . Mai pe scurt sunt sentimentele ce le simt pentru Ami , ele m-au schimbat , nu ele ci el .

Ajuns la destinație parchez mașina în fața casei . După cum arată parcarea sunt multe persoane venite la eveniment cele mai multe sunt rude .

Îmi aranjez paltonul și deschid ușa încet , aveam încă cheile de la casă deci nu era nevoie să îmi anunț venirea apăsând pe sonerie . Am pășit spre încăperea care se numește cameră de zi , erau multe persoane . Tată când m-a văzut a venit spre mine zâmbind larg , un pic strâmb dar încerca să mă facă să mă simt mai bine , îmi apucă mâna și o strânse cu încrede , apoi urmând să mă îmbrățișeze strâns . Persoanele ce erau de față se opreau doar pentru a ne privi .

Tata : Luca Adams , fiul meu te-am așteptat cu toți .

Eu : știu tată .

Tata : capul sus , o lacrimă îi juca în ochii dar era bărbat până la urmă deci nu plângea deși îi ducea dorul mamei mai tare ca mine , până la urmă ea era sufletul lui pereche .

Eu : sunt bine tată , acum chiar sunt mai fericit !

Tata : mă bucur ... Dar unde este ?

Eu : cine ?

Tata : Ami , până la urmă și el face parte din familie , nu ? Spuse si îmi făcu cu ochiul , am râs nostalgic privind în dreapta la verișori mei .

Eu : da , face parte .... dar am zis că nu este nevoie să fie prezent .

Tata : înțeleg ...

Mătușele mele au venit și m-au luat în brațe , am vorbit cu toți . Mica comemorare a mamei începu , era o atmosferă monotonă , nimeni nu zicea nimic . Eram cu toți atenți la preotul ce era și cel mai bun prieten al mamei , care ținea o predică mică și spunea mici cuvinte de alinare . Da sunt frumoase , dar tot nu o aduc înapoi , tot nu o pot revedea , doar în vise pot face asta . De când sunt eu așa melancolic ?! Răspunsul ar fi de când m-am îndrăgostit nebunește de un copil mic , cică mic , nu este mare diferența de vârstă între noi . Dar tot piticul meu este !

După tot tam tamul ăsta , am vorbit cu fiecare persoană de acolo . Am primit laude de la neamuri , referitor la schimbarea mea bruscă de comportament .

Într-un final am poposit pe canapea , eram mort pe dinăuntru și viu la suprafață , dar încă mai am speranță deși înainte nu credeam în ea , acum o fac . Este ciudat cum o singură persoană îți poate schimbat persoana și modul de a trăi .

Alex : bună , bună ... Scuzați de întârziere am avut de făcut câteva opririi pe drum .

M-am uitat spre el și fața lui era de milioane , la fel de comică ca de obicei . Nu am reușit să mă abțin și un mic chicot îmi păsări corzile vocale .