Iubire adevărată [ Yaoi ]

25.

Autor pove ...

Sărbătorile s-au terminat și liceul începu din nou . După întâmplarea respectivă , Ami își reveni și începu să râdă , de fapt o făcea pentru prieteni lui .

Încă suferea , dar în tăcere . Ziua era tipul vesel cum era mereu și seara când se arunca în pat izbucnea în plâns , adormind prin suspinele ce îi alinau inima . Rănile de pe trupul lui erau aproape vindecate , cele adânci încă nu au dispărut de tot .

Prima zi de liceu după o vacanță lungă . Toată lumea este plictisită și obosită fără nici un chef de ore . În prima zi , profesorii au " o ședință importantă " de parcă nu era mai ușor să le zică elevilor că nu au chef de ele . Elevii erau liberi să facă ce vor ei , bine uni din ei , șefi clasei trebuiau să se ocupe cu nu știu ce fișe . Și uite așa , Ami își ajută amicul să se ocupe cu transportul acelor fișe în sala lor de clasă .

Pulsul îi crescu la șaten când știa că trece pe lângă sala de clasă a brunetului , dar un gând rece îi trecu prin cap . Privirea i-se blocă pe doi tineri care se mozoleau pe hol lângă calorifer , părea ca ea să facă totul acolo , în schimb el era aproape inert .  Se holba la ăia fără oprire , plus ca băiatul îi păru cunoscut .

Kevin : mai am ceva de făcut , du tu toate astea în clasă .

Ami : bine !

Kevin : te descurci cu toate ?

Ami : privește-mă ! Sunt bărbat , nu muscă .

Kevin : așa credeam și eu , îi ciufuli părul și plecă , unde  avea el de mers .

Ami se uită în locul ăla iar și fix atunci ăia opriră sărutul . Văzu clar și își confirmă , că băiatul respectiv era Luca  . Cu o voce stinsă îi zise numele la brunet , ultimele fragmente din numele acestuia le spuse pe un ton extrem de apăsat , îi scuipa mai degrabă numele printre buze . Luca se întoarse șocat spre el și îl analiză , privea mâna aia de copil ce era pe jumătate acoperit de fișele alea .

Ami : cum ai putut !

Luca : Ami , nu este ceea ce pare . A fost o provocare !

Ami : nuuuuu ....

Șatenul alergă pe hol îndreptându-se spre clasa lui , intrat acolo trânti pe catedră fișele .

Dupa pornit cu pași repezi spre  banca lui Thomas și își trânti mâinile pe ea , în acest fel îl făcu pe brunet atent .

Ami : nu ai din întâmplare o lamă la tine ? Vreau să tai niște foi .

Thomas : da am ! Stai , la ce îți trebuie mai exact ? Fix la asta ?

Acesta îl privi pe șaten fix în ochii și îi observa sprânceana ce se zbătea de zor din cauza nervilor . Nu știa la ce i-ar trebui mai exact lama , dar nu avea de gând să i-o deie . 

Ami : da !

Thomas : eu nu te cred ...

Ami : doar fa bine și dă-mi lama aia odată , am nevoie de ea !

Thomas : nu îți dau nici o lamă . Nu am încredere deplină în acțiunile tale și nu știu la ce te-ar putea ajuta mai exact ! Țin prea mult la tine .

Ami : of bine ... Cial cledeam că o să mi-o dai , Thomas , ești lău . Unde este ?

Thomas : în buzunar ...

Ami : merci ...

Sări pe el și îi caută lama , o înșfăcă și-o zbughi pe ușă . A tot alergat pe hol până intră în baie unde își deschise palma și își văzu rănile cauzate de lamă . Începu să tremure și o stare de greață îl năvăli . Nu îi plăcea sângele , era un fel de fobie pentru el .