Dragoste din nou

Capitolul I

            M-am întors pe partea cealaltă încercând sa mă prefac ca nu îmi aud alarma. După cinci minute bune s-a oprit. Îmi dau seama ca nu am mai auzit-o demult, în vacanta nefiind obligata sa mă trezesc așa devreme mă puteam lipsi de zgomotul enervant. Îmi notez în minte sa schimb melodia alarmei. Schimbarea sunetului cu care mă trezesc dimineața ar fi un început promițător pentru acest nou capitol din viața mea.
        Nu mai pot adormii la loc dar totuși nu mă pot ridica încă așa ca mai stau sa savurez clipele pana când mama o sa mă strige sa cobor. Simt razele soarelui trecând prin perdeaua alba și atingandu-mi pleoapele. Încerc sa fac o recapitulare a tot ce am de făcut astăzi însă pierd sirul imediat și renunț. Trag cu o mana cearceaful de pe mine și mă ridic în capul oaselor la marginea patului. Pe ecranul telefonului meu apăreau trei apeluri nepreluate. Însă nu mă obosesc sa văd cine a fost. Mă ridic și mă îndrept spre ușa camerei. Ies pe holul îngust pe care se afla camera mamei, a mea și baia. Imediat cum închid ușa în urma mea, mama receptează sunetul mișcării și o aud cum deschide ușa bucătăriei. 

-Beatrice! striga din capătul scărilor. Te rog sa te grăbești!

Nu-i răspund pentru ca sunt sigura ca știe ca am auzit. Cel mai probabil și vecinii au auzit.
Ma indrept spre baie pentru a face un dus. Cu fiecare clipa care trece simt cum mi se formeaza in stomac un nod iar in clipa in care pornesc apa si intru in dus devine insuportabil. Mereu mi-am imaginat cum o sa fie prima zi de facultate. In toti acesti ani am muncit din greu pentru acest moment in timp ce altii se distrau. Acum cand ma gandesc ca azi începe viața mea de studenta incep sa capat acel sentiment de reușită despre care toată lumea spune ca e atât de plăcut. Când am primit scrisoarea de admitere de la Washington State University am fost foarte încântată. Mama a plâns ore în șir și m-am simțit mandra de mine. Toată munca grea a dat roade. M-am gândit sa părăsesc Washington-ul odată cu începerea facultății dar m-am răzgândit. Îmi place familiaritatea și rutina așa ca am decis sa nu fac din începerea facultății o schimbare radicala în viața mea.

-Beatrice!! Ești gata? striga mama iar.
-Imediat! îi răspund.

     Apa fierbinte imi relaxeaza muschii. De cât timp stau aici? Ma grabesc sa imi spal parul si corpul. În timp ce înfășor un prosop în jurul corpului meu ud o aud pe mama cum mă striga din nou. O ignor. Știu ca e emoționată pentru prima mea zi de facultate dar am plănuit ziua asta pana la cel mai mic detaliu timp de luni întregi. Iubitul meu, Adam, trebuie sa ajungă în orice clipa și sa ne însoțească pe mine și mama. Are aceeași vârstă cu mine dar este cu o clasa în urma mea pentru ca părinții lui l-au dat la scoala mai târziu. Adam e un elev model și are numai 10 pe linie. La anul mă va însoți la WSU și debea aștept. Chiar mi-as fi dorit sa poate veni acum pentru ca nu cunosc pe nimeni în toată facultatea. Îmi doresc doar o colega de camera decenta, e singurul lucru pe care îl cer.

După ce ies din baie mă imbrac. Am ales de câteva săptămâni ce sa port astazi. O rochie simpla, gri.
Cobor scările pieptandu-mi parul care pe parcursul verii a crescut destul de mult ajungând pana la mijlocul spatelui.
        Sertarele se aud deschizandu-se și inchizandu-se semn ca mama pregătește frenetic micul dejun.

-Beatrice! striga mama din nou.
-Te rog nu mai striga! Cobor acum!

Adam e asezat la masă în fața mamei. Îmbrăcat într-un tricou polo alb și pantaloni kaki, ținuta lui obișnuită, arăta impecabil. Parul lui blond era aranjat cu gel iar ochii lui albaștrii străluceau după o pereche de ochelari care îi dădeau un aer foarte sofisticat.

-Hei studento! ma saluta el zâmbind larg înainte de a se ridica și a mă cuprinde intr-o îmbrățișare stransa.  

Îi ofer un zâmbet la fel de larg și îmi prind parul blond-cenusiu într-un coc imediat ce îmi da drumul din strânsoare.

-Scumpo, nu crezi ca ar fi mai bine sa te așteptăm pana iti aranjezi parul? spune mama aruncandu-mi priviri dezaprobatoare.

Eu aprob și mă îndrept spre oglinda din hol. Parul meu trebuie sa arate prezentabil astăzi si ea nu ezita sa îmi aducă aminte. Niciodată nu ezita.

-O sa iti duc bagajele în mașină, se oferă Adam. Ia cheile de pe masa și valiza mea și dispare din camera.

Fluturii din stomacul meu dansează în timp ce mă îndrept spre mașină. Cel puțin mai am timp sa îi fac sa dispară pe parcursul drumului de 2 ore pana la facultate. Nu mă pot abține din a mă gândi la cum o sa fie. Încerc sa îmi țin entuziasmul în frâu dar pur și simplu îmi pot simții inima cum pulsează din ce în ce mai tare cu fiecare kilometru parcurs. Singurul lucru pe care îl pot face în aceasta situație este sa trag aer în piept și sa îmi promit mie ca orice s-ar întâmpla de astăzi, mă voi bucura de fiecare moment al acestei perioade.