Dragoste din nou

Capitolul XXXII

     Ochii mi se obişnuiesc cu bezna, iar singura lumină este o rază subţire a lunii care pătrunde prin fereastra cu arcadă.

– Hardin? şoptesc eu.

Îl aud înjurând când se împiedică de ceva şi mă străduiesc să nu râd.

– Sunt aici, zice el şi aprinde o lampă de birou.

Cercetez din priviri camera imensă, care îmi aminteşte mai degrabă de un hotel. Un pat cu baldachin şi cu aşternuturi închise la culoare este aşezat în mijloc, lângă peretele îndepărtat, şi pare enorm, cu cel puţin douăzeci de perne pe el.

Biroul este şi el supradimensionat şi făcut din lemn de cireş, iar computerul de pe el are un monitor mai mare decât televizorul din camera mea de cămin. Fereastra cu arcadă are o băncuţă lipită de ea, pe când celelalte ferestre sunt mascate cu draperii bleumarin groase, care nu permit luminii lunii să pătrundă.

– Aceasta este... camera mea, spune el şi se scarpină cu mâna pe ceafă.

Pare aproape stânjenit.

– Ai o cameră aici? îl întreb, dar e evident că are.

Este casa tatălui său şi Landon locuieşte aici cu siguranţă. Landon spusese că Hardin nu vine niciodată aici, deci poate de aceea camera arată ca un muzeu, neatinsă şi impersonală.

– Da... însă nu am mai dormit niciodată în ea... până acum.

Se aşază pe cufărul de la picioarele patului şi îşi dezleagă bocancii. Îşi scoate şosetele şi le înghesuie în bocanci. Inima îmi creşte la gândul că fac parte dintr-o premieră în viaţa lui Hardin.

– Ah. De ce?

Profit de onestitatea lui de om beat.

– Pentru că nu vreau. Urăsc locul ăsta, răspunde încet şi îşi descheie pantalonii negri, tragându-i în jos.

– Ce faci?

– Mă dezbrac? spune el, subliniind ceea ce era deja evident.

– Da, dar de ce? Deşi o parte din mine de-abia aşteaptă să-i simtă din nou atingerea, sper să nu creadă că am de gând să fac sex cu el.

– Păi, nu dorm în jeanşi strâmţi şi în bocanci, zice el râzând pe jumătate.

Îşi trece mâna prin părul de pe frunte, făcându-l să stea aproape drept. Tot ce face îmi transmite o senzaţie nebunească în întregul corp.

– Ah.

Îşi trage tricoul peste cap, iar eu nu-mi pot lua privirea de la el.

Abdomenul lui tatuat este perfect. Îşi aruncă tricoul în direcţia mea, dar eu nu-l prind, lăsându-l să cadă pe podea. Îmi ridic sprânceana la el, iar el zâmbeşte.

– Poţi dormi în el. Presupun că nu ai chef să dormi în chiloţi. Dar desigur, dacă te hotărăşti s-o faci, eu sunt de acord.

Îmi face semn cu ochiul, iar pe mine mă bufneşte râsul.

De ce m-a apucat râsul? Nu pot să dorm în tricoul lui, tot dezbrăcată o să mă simt.

– O să dorm în astea, îi spun.

Se uită la hainele mele. Nu a făcut nici măcar un singur comentariu despre fusta mea lungă sau despre bluza mea albastră și largă, așa că sper să nu înceapă acum.

– Bine. Cum dorești. Dacă ai chef să te simți incomod, ești invitata mea.

Se apropie de pat, doar în boxeri, şi începe să arunce pernele din pat pe podea.