Dragoste din nou

Capitolul XLIII

     Mă opresc pentru a folosi toaleta, iar când ies nu-l văd şi nici nu-l aud pe Hardin la dușuri, așa că, desigur, încep să mă îngrijorez dacă nu cumva a dispărut pe undeva cu fetele acelea.

Nici măcar nu şi-a adus haine cu el, deci dacă se va spăla va trebui să-şi pună pe el tot hainele murdare. Hardin ar putea purta ţoale pline de noroi şi tot ar arăta mai bine decât oricare alt băiat pe care îl cunosc. În afară de Adam, îmi reamintesc.

După un duș rapid, mă usuc, mă îmbrac şi mă întorc în cameră, unde respir ușurată găsindu-l pe Hardin aşezat la mine pe pat. Luaţi de aici, școlărițelor, strigă o parte din mine. Nu are tricou pe el, iar apa i-a închis și mai mult părul saten deschis.

Închid gura ca să fiu sigură că nu-mi atârnă limba pe afară.

– Ți-a luat destul de mult, spune el şi se apleacă pe spate.

Mușchii i se încordează când îşi pune braţele în spatele capului ca să se sprijine de perete.

– Trebuie să fii drăguţ, mai ţii minte? îi zic eu îndreptându-mă către șifonierul lui Kath şi deschizând uşa pentru a mă uita în oglindă.

Iau trusa ei de machiaj şi mă aşez pe podea, cu picioarele încrucişate.

– Aşa ştiu eu să fiu drăguţ.

Rămân liniştită şi încerc să mă machiez un pic. După trei încercări de a trage o linie dreaptă pe pleoapa de sus, arunc creionul dermatograf în oglindă, iar Hardin râde.

– Oricum nu ai nevoie de aşa ceva, îmi spune el.

– Mie îmi place, spun eu, iar el îşi dă ochii peste cap.

– Bine, atunci putem sta aici toată ziua ca să încerci tu să-ți colorezi faţa, spune el.

S-a zis cu Hardin cel drăguţ. Se prinde şi el şi îşi cere repede “Scuze, scuze”, în timp ce eu mă şterg la ochi. Dar renunţ la povestea cu machiajul. E cam greu să mă fardez având ca spectator pe cineva ca Hardin.

– Sunt gata, îi spun şi el sare în picioare. Ai de gând să pui un tricou pe tine? îl întreb.

– Da, am unul în portbagaj.

Aveam dreptate: cred ca are acolo o rezerva infinită. Nici un vreau să mă gândesc de ce.

Ţinându-se de cuvânt, Hardin scoate un tricou negru din portbagaj şi-l îmbracă în parcare.

– Nu te mai holba și urcă-te în maşină, mă necăjeşte el.

Neg bâlbâindu-mă și mă supun.

– Îmi place de tine când porţi tricouri albe, îi spun când urcăm amândoi în maşină și realizez că vorbele mi-au ţâşnit înainte de a-mi da seama ce spun.

Aplecându-și capul într-o parte, îmi rânjeşte înfumurat.

– Chiar aşa? Ridică o sprânceană. Şi mie îmi place cum arăți în jeanșii ăștia. Îți scot minunat în evidenţă.... spune el, iar eu rămân mută de uimire.

Îi trag una în gluma, iar el râde, dar în mintea mea mă felicit călduros că m-am îmbrăcat cu pantalonii aceștia. Vreau ca Hardin să se uite după mine chiar dacă nu am chef să recunosc aşa ceva şi mă simt flatată de modul lui ciudat de a-mi face un compliment.

– Deci unde mergem? întreabă el, iar eu îmi scot telefonul.

Îi citesc lista de dealeri de maşini la mâna a doua aflaţi pe o rază de 8 kilometri și câteva recenzii despre fiecare.