Dragoste din nou

Capitolul XXXVI

    

     Pentru că e un tip dezgustător, Hardin stă pe patul meu când mă întorc. Îmi imaginez cum iau veioza şi îl pocnesc cu ea în cap, dar nu am energia să mă lupt cu el.

– Nu am de gând să-mi cer scuze, îmi spune Hardin în timp ce eu mă îndrept către patul lui Kath.

Nu vreau să stau pe acelaşi pat cu el.

– Ştiu că nu ai de gând, îi spun şi mă întind pe spate.

Nu mă voi lăsa provocată să încep cearta asta și nici nu am pretenţii să-şi ceară scuze. De acum îl cunosc bine. Pe de altă parte, evenimentele recente demonstrează că nu-l cunosc deloc. Noaptea trecută credeam că este doar un băiat furios, pe care tatăl l-a părăsit și care a încercat să înfrângă această durere, ţinând oamenii la distanţă cu orice preţ. Dimineaţă însă, nu văd altceva decât o persoană oribilă şi detestabilă. Nu e nimic de admirat la Hardin. De câte ori am crezut că are și părţi bune a fost doar pentru că m-a păcălit.

– Trebuia să afle, zice el.

Mă mușc de buza de jos ca să nu încep din nou să plâng.

Rămân în tăcere până îl aud pe Hardin ridicându-se şi venind spre mine.

– Pleacă, Hardin, îi spun, dar îl văd stând în picioare lângămine.

Când se așază pe pat, eu sar cât colo.

– Trebuia să afle, repetă el, iar eu încep să fierb de furie.

Știu că nu vrea altceva decât să mă scoată din minţi.

– De ce Hardin? De ce trebuia să afle? Cum poate durerea lui să fie un lucru bun? Nu te afecta cu nimic dacă el nu ar fi aflat; puteai să-ți continui ziua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu aveai niciun drept să-i faci una ca asta lui Adam, şi nici mie.

Simt cum îmi vine iar să plâng şi de data asta nu mă mai potabține.

– Eu aș fi vrut să aflu dacă aş fi fost în locul lui, spune cu o voce egală și rece.

– Cu toate astea, tu nu eşti el şi nici nu vei fi vreodată. Am fost suficient de proastă să cred că poţi să te compari cu el. Şi de când îţi pasă ție ce e corect şi ce nu?

– Să au îndrăzneşti cumva să mă compari cu el, se răsteşte.

Urasc felul cum selectează o singură afirmaţie de-a mea pentru a sări în sus și faptul că folosește ceea ce spun pentru a se alimenta şi mai tare. Se ridica şi vine către mine, dar mă feresc şi trec pe cealaltă parte a patului.

– Nu există comparaţie. Nu ai înţeles asta până acum? Eşti un nemernic crud şi scârbos care nu dă doi bani pe altcineva în afară de tine însuți. Iar el, el mă iubeşte. Şi vrea din tot sufletul
să-mi ierte greșelile. Mă uit în ochii lui. Greşelile mele enorme, adaug.

Hardin face un pas înapoi de parcă l-aş fi împins.

– Să te ierte?

– Da, mă va ierta pentru toate astea. Ştiu că o va face. Pentru că mă iubeşte, aşa că planul tău jalnic de a mă face să mă despart de el numai ca să te amuzi tu nu o să meargă. Acum
ieşi din camera mea.

– Nu a fost... eu, începe el, dar i-o tai scurt.

Deja mi-am pierdut destui timp cu el.

– Ieşi afară! Ştiu că deja plănuieşti următoarea mișcare ca să mă faci praf, dar ştii ceva, Hardin? Nu o să-ţi mai meargă. Acum ieși dracului din camera mea!