Dragoste din nou

Capitolul L

 

     Drumul cu maşina este bizar. Îmi ţin hainele în poală şi mă zgâiesc pe fereastră, aşteptând să văd dacă Hardin va rupe tăcerea dintre noi. Nu dă niciun semn că vrea să deschidă discuţia, aşa că îmi scot telefonul din geantă. E închis; probabil s-a descărcat azi-noapte. Încerc oricum să-l deschid, iar ecranul se aprinde. Mă simt uşurată când văd că nu am nici apeluri ratate, nici mesaje. Singurul zgomot din maşină este răpăiala uşoară a ploii şi scârţâitul lent al ştergătoarelor pe parbriz.

– Încă eşti supărată? mă întreabă el în cele din urmă când intrăm în campus.

– Nu, mint eu.

Nu sunt neapărat supărată, dar sunt rănită.

– Ba mie mi se pare că eşti. Nu te purta ca un copil.

– Ba nu sunt. Nu mi-ar păsa nici dacă vrei să mă laşi în drum ca să te duci să te cuplezi cu Molly.

Cuvintele mi se rostogolesc de pe buze înainte să le pot opri. Nu-mi place deloc ceea ce simt faţă de el şi Molly. Mi se face rău de la stomac când mă gândesc la ei doi împreună. Ce îi place la ea? Părul roz? Tatuajele?

– Nu o să fac asta. Oricum, nu e treaba ta, se răsteşte el.

– Păi, ai sărit să-i răspunzi la telefon când noi eram...ştii tu, mormăi eu.

Trebuia să tac din gura. Nu vreau sa mă cert cu Hardin chiar acum. Mai ales că nu ştiu când îi voi revedea. Mi-aş fi dorit să nu renunțe la cursul de literatura. Mă provoacă şi mă aţâţă, din toate punctele de vedere.

– Nu e chiar aşa, Beatrice, spune el.

Deci am revenit la Beatrice?

– Pe bune, Hardin? Mie mi se pare că exact aşa stau lucrurile. Oarecum nu-mi pasă. Ştiam că nu are cum să dureze, recunosc, în faţa lui și a mea.

Motivul pentru care nu voiam să plec de acasă de la tatăl lui este că, în momentul în care aveam să rămân singură cu Hardin, aveam să ne întoarcem din nou la asta. Mereu se întâmplă aşa.

– Ce nu va dura?

– Asta... ce e între noi. Purtarea ta decentă faţă de mine.

Nu îndrăznesc să mă uit la el; aşa de mult mă transformă în plastilină de fiecare dată.

– Deci acum ce se va întâmpla? O să mă eviți iar toată sâptămâna? Ştim amândoi că până weekendul viitor o să ajungi iar la mine în pat, izbucneşte el.

Nu-mi vine să cred că a spus aşa ceva.

– Ce ai spus?! urlu eu.

Am rămas fără cuvinte. Nimeni nu mi-a vorbit niciodată în felul ăsta, nimeni nu a fost atât de insolent cu mine. Ochii mi se umplu de lacrimi, chiar înainte să parcăm maşina.

Înainte ca el să poată reacţiona, deschid aşa, îmi iau lucrurile și mă năpustesc către camera mea. O tai prin iarba udă şi mă blestem că nu am luat-o pe trotuar, dar trebuie să mă îndepărtez cât mai mult de Hardin.

Când a spus că mă vrea, se referea la partea sexuală. Știam asta, dar doare când vine confirmarea.

– Bessa! îl aud strigându-mă.

Unul din tocurile pantofilor lui Kath se rupe şi cade, dar eu continui să alerg. O să-i cumpăr o pereche nouă de pantofi.

– La naiba, Bessa! Opreşte-te! Urlă el din nou.