Dragoste din nou

Capitolul XXVIII

     – Văd că tipul ăsta nu e chiar atât de rău, zice Adam după ce se închide uşa.

Râd nervos.

– Poftim? Şi continui, când observ că şi-a ridicat o sprânceană. Nimic, mă surprinde că spui aşa ceva.

Mă întind la loc pe pieptul lui. Fiorul electric care a umplut încăperea s-a risipit.

– Nu spun că mi-aş dori să-mi petrec vremea cu băiatul ăsta, dar pare destul de prietenos.

– Hardin nu e deloc prietenos, spun eu, iar Adam chicoteşte și mă ia în braţe.

Dacă ar şti el ce s-a întâmplat între mine şl Hardin, cum ne-am sărutat, cum îi şopteam numele în timp ce...Doamne, Bess, opreşte-te. Îmi aplec capul şi-l sărut pe Adam pe obraz, făcându-l să zâmbească. Îmi doresc ca Adam să mă facă să mă simt cum mă face Hardin. Mă ridic şi mă întorc cu faţa la el. Îi iau faţa între palme şi îmi apăs buzele de ale lui. Gura i se deschide și mă sărută și el. Buzele îi sunt moi... aşa cum e şi sărutarea lui. Nu îmi e de ajuns. Îmi trebuie flacără, îmi trebuie pasiune. Îmi înfăşor mâinile în jurul gâtului lui şi mă urc la el în poală.

– Uau, Bessa, ce faci? mă întreabă el şi mă împinge blând la o parte.

– Poftim? Nimic, doar... vreau să-mi fac de cap cu tine, cred, spun eu şi privesc în jos.

De obicei, nu mă ruşinez în faţa lui Adam, dar de regulă nu vorbim despre lucrul acesta.

– Bine, spune el cu un zâmbet în coltul gurii şi îl sărut din nou.

Simt căldură din partea lui, dar nu acel foc. Încep să-mi legăn şoldurile, sperând să aprind ceva. Mâinile sale îmi coboară pe talie, dar mă împinge deoparte, oprindu-mi mişcările. Ştiu că am stabilit să aşteptăm până la căsătorie, dar nu facem altceva decât să ne sărutăm. Îi apuc mâinile şi i le
îndepărtez, continuând să mă legăn deasupra lui. Nu contează de câte ori încerc să-l sărut mai apăsat, buzele lui rămân moi şi timide. Simt că e excitat, dar nu face nimic în acest sens. Ştiu că fac asta din motive greşite, dar nu-mi pasă în acest moment; am nevoie să ştiu că Adam poate să-mi facă tot ce îmi face Hardin. Nu pe Hardin îl vreau de fapt, ci doar această senzaţie... nu-i așa?

Nu-l mai sărut pe Adam şi alunec de la el din poală.

– A fost plăcut, Bess.

Zâmbeşte şi îi zâmbesc şi eu.

A fost “plăcut”. E atât de prudent, prea prudent, dar îl iubesc. Dau drumul la film şi în câteva minute aţipesc.

– Ar trebui să plec, zice Hardin.
Ochii lui verzi mă ţintuiesc.

– Unde să pleci?

Nu vreau să se ducă nicăieri.

– Stau la un hotel în apropiere; mă întorc mâine-dimineaţă, zice și, după ce mă holbez la el o clipă, faţa lui se transformă în cea a lui Adam.

Mă cutremur şi mă şterg la ochi. Adam, ăsta e Adam. Nu a fost niciodată Hardin.

– Eşti foarte adormită, iar eu nu pot rămâne aici peste noapte, spune Adam cu blândeţe şi mă mângâie pe obraz.

Îmi doresc să rămână, dar acum îmi e frică de ce aș putea vedea sau crede oricum că ar fi decent să rămână la mine în camera. Hardin și Adam se află la polii opuşi. În toate sensurile.

– Ok, mulţumesc din nou că ai venit, mormăi eu şi mă sărută uşor pe obraz înainte să alunece de sub mine.

– Te iubesc, zice el, iar eu clatin din cap, îmi îngrop capul înapoi în perne şi plonjez în nişte vise pe care nu mi le mai amintesc.