Dragoste din nou

Capitolul XLV

Drumul către casa tatălui lui Hardin este plăcut. Muzica în surdină din fundal pare doar o iluzie şi observ că Hardin ţine volanul mai crispat decât de obicei. Pare agitat în timpul călătoriei, dar sunt convinsă că, dacă ar vrea să vorbească despre ce îl supără, nu s-ar sili s-o facă.

Mă dau jos din maşină și urc treptele care pornesc de pe trotuar. Soarele este încă sus pe cer și văd cum iedera se caţără pe pereţii caselor, împletindu-se cu mici flori albe. Brusc, aud cum portiera lui Hardin se deschide și apoi se închide, după care îi aud cizmele pe trotuar. Mă răsucesc și observ că se află la câţiva paşi distanţă de mine.

– Ce faci? îl întreb.

– În mod evident vin cu tine.

Îşi dă ochii peste cap şi face un pas mare, ajungând lângă mine, în vârful scărilor.

– Pe bune? Mi s-a părut că nu aveai de gând să...

– Mda. Acum hai să intrăm și să petrecem cea mai enervantă seară a vieților noastre.

Faţa i se schimonoseşte în cel mai fals zâmbet pe care l-am văzut vreodată. Îi trag un cot şi apăs pe sonerie.

– Eu nu sun niciodată la uşi, zice el şi apasă pe clanță.

Presupun că e în regulă, pentru că e casa tatălui său, dar tot mă simt un pic stânjenită.

Intrăm şi trecem prin hol, iar atunci apare tatăl lui. Pe chip i se citeşte surprinderea, dar zâmbeşte cuceritor şi merge să-si îmbrățişeze fiul. Cu toate astea, Hardin îi evită gestul şi îl ocoleşte, trecând chiar pe lângă el.

Stânjeneala îmbujorează trăsăturile atrăgătoare ale domnului Scott, dar eu mă uit în altă parte ca să creadă că nu i-am văzut acest gest subtil.

– Mulţumesc foarte mult că ne-aţi invitat, domnule Scott, spun eu când îi trecem pragul casei.

– Mulţumesc foarte mult că aţi venit, Bess, Landon mi-a povestit câte ceva despre tine. Pare că ţine mult la tine. Şi, te rog, spune-mi Ken.

Zâmbeşte, iar eu îl urmez în living. Când intru, îl găsesc pe Landon stând pe canapea cu un roman în braţe. Faţa i se luminează şi îşi închide cartea, iar eu mă apropii și mă aşez lângă el.

Habar nu am unde s-a dus Hardin, dar va apărea el mai devreme sau mai târziu.

– Deci tu şi Hardin mai încercaţi o dată să fiţi prieteni? întreabă Landon, încruntându-se uşor.

Aş vrea să-i explic ce anume se petrece între mine şi Hardin, dar sincer nici eu nu am habar.

– E complicat.

Încerc să zâmbesc, dar nu reuşesc decât să mă strâmb.

– Încă eşti cu Adam, corect? Te întreb asta deoarece Ken pare să creadă că tu şi Hardin formaţi un cuplu.

Râde.

Sper că râsul meu nu sună la fel de fals precum îl percep eu. Mi-e prea milă de el ca să-i spun adevărul, dar cred că o va face Hardin. Mă foiesc iritată, neavând idee ce să-i răspund.

– Mda, încă sunt cu Adam, doar că...

– Tu trebuie să fii Bessa! se aude o voce de femeie.

Mama lui Landon se apropie de mine, iar eu mă ridic şi dau mâna cu ea. Are ochi strălucitori şi un zâmbet adorabil. Poartă o rochie asemănătoare cu rochia mea cafenie şi are pe deasupra rochiei un şorţ imprimat cu banane mititele şi căpşuni.