Dragoste din nou

Capitolul XIII

        Ce a mai rămas din weekend trece repede şi reuşesc să-l evit pe Hardin. Duminică dimineaţa plec devreme la cumpărături, înainte să apară el în cameră, şi mă întorc când se pare că s-a cărat deja.

Îmi umplu dulăpiorul cu hainele noi pe care mi le-am cumpărat, dar, în timp ce le aranjez, îmi răsună în minte vocea enervantă a lui Hardin:

"Să ştii că mergem la o petrecere, nu la biserică."

Presupun că ar fi spus acelaşi lucru şi despre noile mele ţinute, dar m-am hotărât că oricum nu mai merg la petreceri cu Kath sau în oricare alt loc unde aş putea da de Hardin. Nu este
o companie plăcută, iar ciorovăiala cu el devine obositoare.

În sfârşit, vine dimineaţa de luni, prima mea zi de cursuri, şi mă simt foarte pregătită pentru ea. Mă trezesc în zori ca să pot face un duş, fără băieţi în preajmă şi fără să mă grăbesc.

Cămaşa mea albă cu nasturi până la gât şi fusta plisată sunt călcate impecabil şi gata să fie îmbrăcate. Le pun pe mine, îmi prind părul şi îmi agăț geanta pe umăr. Sunt gata de plecare – cu vreo cincisprezece minute mai devreme, ca să fiu sigură că nu întârzii –, moment în care alarma lui Kath începe să sune.

Apasă butonul de amanare, dar mă întreb dacă nu ar fi totuşi cazul
s-o trezesc. Poate cursurile ei încep mai târziu decât ale mele sau poate că nu are de gând să se ducă la ele. Ideea că aş putea lipsi de la prima zi de facultate mă scoate din minţi, dar ea e în anul doi, deci poate se descurcă mai bine.

Cu o ultimă privire în oglindă, mă îndrept spre primul meu curs. Faptul că am studiat harta campusului se dovedeşte a fi o idee bună. Găsesc în douăzeci de minute prima clădire unde voi învăța. Când intru în sala unde voi studia istoria în anul I, nu este nimeni în ea, cu excepţia unui singur tip.

De vreme ce acestui băiat îi place cu siguranţă să fie punctual, ca și mie, mă aşez lângă el. Ar putea deveni primul meu nou prieten.

– Unde e toată lumea? îl întreb eu, iar el surâde.Zâmbetul lui mă linişteşte.

– Probabil ca aleargă bezmetici prin campus ca să ajungă cu greu în ultimul moment, glumeşte el, iar eu îl plac instantaneu.

Exact aşa mă gândeam şi eu.

– Bess Young, spun şi îi arunc un zâmbet prietenos.

– Landon Gibson, zice el, cu un surâs la fel de adorabil ca şi primul.

Petrecem timpul dinaintea începerii cursului discutând.

Aflu că studiază limba engleză, ca şi mine, şi că are o iubită pe nume Dakota. Landon nu face mişto de mine şi nici nu întrerupe conversaţia noastră lejeră când îi spun că Adam e cu un an mai mic decât mine. Decid că este o persoană cu care aş vrea să mă mai întâlnesc.

Clasa începe să se umple, iar eu şi Landon ne propunem să ne prezentăm singuri profesorului.

După aceea, pe măsură ce trece ziua, încep să regret că m-am înscris la cinci cursuri în loc de patru. Mă grăbesc spre ora opţională de literatură britanică – îi mulţumesc lui Dumnezeu că e ultimul curs pe ziua de azi – şi de-abia ajung la timp. Mă bucur din tot sufletul când îl văd pe Landon stând în primul rând, iar locul de lângă el este liber.

– Salutare din nou, spune el zâmbind, iar eu mă aşez.

Profesorul îşi începe cursul, ne dictează programa pentru acest semestru şi se prezintă scurt; ne explică de ce a devenit profesor şi cât de mult îi place ceea ce predă. Îmi place faptul că facultatea e diferită de liceu şi că profesorii nu te pun să stai în faţa clasei şi să te prezinţi sau să faci alte chestii stânjenitoare şi inutile.

Chiar în timp ce profesorul ne detaliază lista de lecturi, uşa se deschide cu un scârţâit şi mă trezesc scăpând un oftat când îl văd pe Hardin intrând în sala de curs.

– Superb, zic eu în barbă, sarcastic.

– Îl ştii pe Hardin? întreabă Landon.

Se pare că Hardin este foarte cunoscut în campus dacă şi cineva atât de simpatic ca Landon a auzit de el.

– Să zicem. Colega mea de cameră e prietenă cu el. Nu e deloc personajul meu preferat, şoptesc eu.

În acest timp, ochii verzi ai lui Hardin poposesc asupra mea şi mă tem că m-ar fi putut auzi. Şi dacă m-a auzit, ce poate să facă? Căci, sincer, nu-mi pasă dacă m-a auzit sau nu, nu e ca şi cum nu ar ști că nu ne suportăm reciproc.

Aş vrea să aflu ce ştie Landon despre el, aşa că mă trezesc întrebând:

– Îl cunoşti?

– Mda... e...

Se opreşte din vorbit şi se întoarce uşor, uitându-se în spatele nostru. Ridic privirea şi îl văd pe Hardin aşezându-se în banca de lângă mine. Landon rămâne tăcut tot restul orei, uitându-se tot timpul la profesor.

– Asta e tot pentru astăzi. Ne vedem din nou miercuri, spune profesorul Hill şi încheie cursul.

– Cred că acesta va fi cursul meu preferat, îi zic lui Landon la ieşire, iar el e de acord cu mine.

Dar expresia i se schimbă când ne dăm seama că Hardin merge în paralel cu noi.

– Ce vrei, Hardin? îl întreb, purtându-mă cu el cum se poartă și el cu mine.

Asta nu funcţionează sau nu am eu tonul potrivit, pentru că lui i se pare foarte amuzant.

– Nimic. Nu vreau nimic. Doar mă bucur că suntem împreună la un curs, zice el la mişto şi îşi trece mâna prin păr, scuturându-l și ridicându-și-l de pe frunte.

Observ un tatuaj mic şi ciudat, în formă de simbol al infinitului, desenat deasupra încheieturii, dar când încerc să-l studiez mai mult își coboară mâna.

– Ne vedem mai târziu, Bess, spune Landon dispărând.

– Ai găsit cel mai jalnic student din clasă şi te-ai împrietenit cu el, spune Hardin, privindu-l cum se îndepărtează.

– Nu spune aşa ceva despre el. E un tip simpatic. Nu ca tine.

Mă şochez la auzul propriilor mele vorbe. Hardin scoate la iveală tot ce e mai rău în mine.Se întoarce spre mine.

– Devii din ce în ce mai arţăgoasă cu fiecare discuţie pe care o avem, Beatrice.

– Dacă îmi mai spui Beatrice o singură dată... spumeg eu şi el râde.

Încerc să-mi imaginez cum ar arăta fără tatuaje şi piercing-uri. Chiar și cu ele este foarte atrăgător, dar personalitatea lui acră îl strică rău de tot.

Mergem unul lângă altul către camera mea. După vreo douăzeci de pași, brusc, Hardin urlă:

– Nu te mai holba la mine!

Apoi, la prima cotitură, dispare pe o potecă înainte ca mie să-mi vină în minte vreo replică deşteaptă.