Dragoste din nou

Capitolul XIX

     În mesajul de la Landon scrie strada Corneli 2875, ceea ce copiez şi eu pe GPS, care îmi spune că drumul durează 15 minute. Ce se poate întâmpla acolo de are Landon nevoie de ajutor?

Când ajung la adresă, sunt la fel de nedumerită ca atunci când am plecat din cameră. Adam m-a sunat de două ori, de ambele dăţi l-am ignorat; am nevoie să-mi rămână navigaţia pe ecran și, sincer, faţa lui contrariată din momentul în care l-am lăsat acolo mă bântuie.

Casele de pe stradă sunt toate mari şi arată mai degrabă ca nişte vile. Casa aceasta, în special, este de cel puţin trei ori mai mare decât a mamei mele. E o clădire în stil vechi, de cărămidă,
cu o curte înclinată, care o face să pară cocoţată pe un deal.

Chiar şi în lumina de pe stradă mi se pare frumoasă. Presupun că e casa tatălui lui Hardin, de vreme ce, fără îndoială, nu aparţine unui puşti de colegiu şi este singurul motiv pentru
care şi Landon se află aici. Respir adânc, cobor din maşină şi urc treptele de pe trotuar. Bat cu putere în uşa întunecată de mahon şi aceasta se deschide în câteva secunde.

– Bess, mulţumesc că ai venit. Îmi cer scuze, ştiu că aveai musafiri. E și Adam cu tine? mă întreabă Landon şi se uită către maşină, în timp ce mă pofteşte, cu un gest, înăuntru.

– Nu, a rămas la cămin. Ce se petrece?Unde e Hardin?

– În curtea din spate. A luat-o razna, oftează el.

– Iar eu mă aflu aici pentru...? întreb cât de amabil pot.

Ce are de-a face nebunia lui Hardin cu persoana mea?

– Nu ştiu, ştiu că-l urăşti, dar tu măcar vorbeşti cu el. E complet beat şi total pus pe harţă. A apărut aici şi a deschis o sticlă de scotch dintr-ale tatălui său. A băut mai mult de jumătate din ea! Şi apoi a început să spargă lucruri: toate farfuriile mamei, un dulap de sticlă, practic tot ce ce a putut pune mâna.

– Poftim? De ce?

Hardin mi-a spus că nu bea; şi asta a fost o minciună?

– Tatăl lui tocmai i-a spus că el şi mama se căsătoresc...

– Aşa, şi? Sunt încă nelămurită. Deci Hardin nu vrea ca ei să se căsătorească? întreb eu, în timp ce Landon mă conduce prin bucătăria spaţioasă, unde oftez când văd dezastrul pe care l-a făcut Hardin.

Farfurii sparte sunt împrăştiate pe toată podeaua şi un dulap mare din lemn a fost dărâmat de-a binelea, cu geamurile distruse.

– Nu, dar e o poveste lungă. Imediat după ce tatăl lui l-a sunat să-i dea vestea, au plecat din oraş în weekend pentru a sărbători. Cred că de aceea a venit Hardin aici, să se certe cu tatăl lui. El nu vine aici niciodată, îmi explică Landon şi deschide uşa din spate.

Văd o umbră stând la o măsuţă din curtea interioară. E Hardin.

– Nu ştiu ce crezi tu că pot face eu, dar o să încerc.

Landon dă din cap. Se apleacă şi-mi pune mâna pe umăr.

– Striga după tine, îmi spune el încet, iar inima mea se opreşte.

Mă îndrept către Hardin, iar el îşi ridică privirea spre mine. Ochii îi sunt injectaţi, iar părul îi e ascuns sub o căciulă cenuşie. Pupilele i se dilată, apoi i se întunecă, şi îmi doresc să  fac un pas în spate. Arată aproape înfricoşător în lumina palidă a curţii interioare.

– Cum ai ajuns aici, zice Hardin tare şi se ridică.

– Landon... el... răspund, apoi îmi doresc să fi tăcut.