Dragoste din nou

Capitolul XXXIII

Privirea scânteietoare a lui Hardin nu mă slăbeşte în timp ce mă îndrept spre el. Îmi sprijin un genunchi de pat şi mă las pe el. În acest timp, Hardin se ridică proptindu-şi spatele de tăblia patului şi îmi întinde mâna. În clipa în care mâna mea mică ajunge în mâna lui, îşi încolăceşte degetele în jurul ei şi mă trage înspre el. Genunchii mei îl încadrează şi mă urc la el în poală. Am mai făcut asta cu el şi înainte, dar nu eram atât de dezbrăcată. Mă ţin deasupra lui ajutându-mă de genunchi, astfel încât nu ne atingem, dar Hardin nu acceptă aşa ceva. Își pune mâinile pe şoldurile mele şi mă împinge încetişor în jos. În clipa în care trupurile noastre se ating, simt un taifun în stomac. Ştiu că această fericire pe care o simt nu va dura mult şi mi se pare că sunt Cenuşăreasa, aşteptând să bată ceasul şi astfel să mi se termine noaptea fermecată.

– E mult mai bine aşa, spune el şi îmi zâmbeşte strâmb.

Ştiu că e beat şi că de asta se poartă atât de frumos – mă rog, cât poate el de frumos –, dar în acest moment o să profit de ofertă. Dacă asta chiar e ultima oară când mă mai aflu în
preajma lui, atunci așa vreau să petrec aceste clipe. Îmi tot repet că mă pot purta oricum în seara asta cu Hardin pentru că, odată cu ivirea zorilor, o să-i spun să nu se mai apropie de mine, iar el se va conforma. Aşa e cel mai bine și știu că asta îşi va dori şi el, când nu va mai fi beat. În apărarea mea, pot spune că sunt la fel de îmbătată de Hardin cum este el după e a consumat sticla cu scotch. Şi îmi tot repet asta.

Hardin continuă să mă privească în ochi, iar eu încep să mă simt agitată. Ce ar trebui să mai fac acum? Habar n-am unde doreşte să ajungă şi nu am de gând să mă fac de râs încercând
să iau eu inițiativa.
Pare să-mi observe expresia stânjenită.

– Ce s-a întâmplat? mă întreabă el şi îmi pune o mână pe obraz.

Degetul lui îmi urmează linia pometelui şi închid fără să vreau ochii când îi simt atingerea plăcută.

– Nimic... dar chiar nu ştiu ce să fac, recunosc eu şi privesc
în jos.

– Fă ce vrei să faci, Bess. Nu te gândi prea mult.

Mă las puţin pe spate, despârţind puţin trupurile noastre şi îmi aşez o mână pe pieptul lui gol. Îi cer permisiunea din priviri, iar el încuviinţează. Îmi pun încet ambele mâini pe pieptul lui, iar el închide ochii. Degetele mele urmează desenele cu păsări de pe trupul lui, coborând pe copacul fără viaţă de pe abdomen. Are o expresie atât de calmă, dar pieptul i se mişcă în sus şi în jos mai repede decât acum câteva clipe.

Nu ştiu de ce mă obosesc să simt așa ceva; eu şi Hardin avem multe probleme nerezolvate.

Nu o să ieşim niciodată împreună şi nu vom avea niciodată mai mult decât ce avem acum, dar în acest moment vreau să trăiesc clipa, doar eu și el. Râd puţin la acest gând. Eu nu sunt deloc genul de persoană care trăieşte clipa.

– La ce te gândeşti? întreabă el, dar eu dau din cap.

Nu vreau să-i destăinui geloziile mele. Nu e cinstit şi nu am chef de discuţia asta.

– Hai, Bess, spune-mi, zice el, iar eu clatin din cap din nou.

Cu o mişcare foarte necaracteristică, Hardin mă apucă de şolduri şi începe să mă gâdile. Râd şi ţip în acelaşi timp şi cad de pe el în patul moale. El continuă să mă gâdile până când nu
mai pot să repir. Râsul lui răsună în încăpere şi este cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodată. Nu l-am auzit niciodată râzând aşa şi ceva îmi spune că nimeni nu prea l-a auzit. În ciuda defectelor lui, mă simt foarte norocoasă că sunt cu el în acest moment.