Dragoste din nou

Capitolul XXII

      Înainte de a ajunge la cursuri, mă opresc să-mi iau cafeaua obişnuită de la cantină, acolo unde mă aşteaptă Landon, zâmbitor. După ce ne salutăm, ne întrerupe o fată care ne
roagă s-o ajutăm să se orienteze, aşa că nu avem timp să povestim ce am făcut până înainte de ultimul curs al zilei.

Cursul de care îmi fusese frică toată ziua, dar pe care îl aşteptam din tot sufletul.

– Cum a fost weekendul? întreabă Landon, iar eu oftez.

– Groaznic, să fiu sinceră. Iar am mers la o petrecere cu Kath, îi spun eu, iar el face o faţă acră, apoi râde. Sunt sigură că al tău a fost mult mai plăcut. Ce mai face Dakota? Zâmbetul i se lărgeşte când îi aude numele, iar eu îmi dau seama că nu i-am spus că m-am văzut sâmbătă cu Adam.

Landon îmi povesteşte că Dakota s-a înscris la o companie de balet din New York şi că e foarte fericit pentru ea. În tot acest timp, mă întreb dacă ochii lui Adam se luminează aşa când vorbeşte despre mine.

Când intrăm în sală, Landon îmi povesteşte cât de mult s-au bucurat să-l vadă tatăl şi mama sa vitregă, dar eu mă trezesc uitându-mă prin încăpere şi neascultându-l cu cea mai mare atenție; locul lui Hardin este gol.

– Nu îţi va fi greu dacă Dakota va pleca atât de departe?

Reușesc totuşi să-l întreb, aşezându-ne.

– Păi, suntem deja la distanță unul de celălalt și văd că funcționează. Îmi doresc ce e mai bine pentru ea şi, dacă vrea să se ducă la New York, asta vreau şi eu.

Profesorul intră în sală, făcându-ne să ne întrerupem conversaţia. Unde o fi Hardin? Nu cred că ar chiuli de la un curs doar ca să mă evite, nu-i aşa?

Plonjăm în "Mândrie şi prejudecată", o carte magică pe care mi-aș dori s-o fi citit toată lumea, şi ora se sfârşeşte pe nesimţite.

– Te-ai tuns, Beatrice.

Mă răsucesc şi îl văd pe Hardin în spatele meu, zâmbind. El și Landon se uită ciudat unul la altul şi eu mă gândesc ce ar trebui să spun. Nu o să-l apuce să vorbească despre sărut de
faţă cu Landon, nu? Acele gropiţe din obraji, mai adânci ca niciodată, îmi spun însă că da, ar face-o.

– Buna, Hardin, zic.

– Ce ai făcut în weekend?

Are o expresie atât de înfumurată! Îl trag pe Landon de braţ.

– Ok, bine, ne mai vedem! ţip nervoasă şi Hardin începe să râdă.

Când ieşim, Landon mă întreabă:

– Ce a mai fost şi asta? prinzându-se în mod evident de purtarea mea dubioasă.

– Nimic. Doar că nu-l suport pe Hardin.

– Cel puţin, nu eşti obligată să-l vezi foarte des.

Dar e ceva în vocea lui. De ce ar spune aşa ceva? Oare ştie despre sărut?

– Ă... da. Mulţumesc lui Dumnezeu!

E tot ce pot să bolborosesc.El face o pauză.

– Nu voiam să-ţi spun nimic, pentru că nu am chef să mă asociezi cu el, dar – zâmbeşte el nervos – tatăl lui Hardin şi mama mea ies împreună.

...Poftim?...

– Poftim?

– Tatăl lui Hardin...

– Da, da, am înţeles asta, dar tatăl lui Hardin locuieşte aici?

Cum a ajuns Hardin aici? Credeam că e britanic. Dacă tatăl lui trăieşte aici, de ce nu locuiesc împreună? îl asaltez pe Landon cu întrebările mele, înainte să mă pot controla.