Dragoste din nou

Capitolul VIII

În cele din urmă, după ce mă agit şi strig "Kath!" de vreo zece ori înspre Nate, muzica se mai potoleşte şi începe un cântec mai liniştit, iar el dă din cap şi râde. Gesticulează cu mâna prin aer şi mă trimite în camera alăturată. E un tip foarte drăguț, de ce oare îşi pierde vremea cu Hardin?

Îndreptându-mă către locul indicat, tot ce aud este propria respiraţie, dar o zăresc pe Kath. Ea, împreună cu alte două fete, dansează pe o masă din living. Un tip beat se urcă lângă
ele, apucând-o de şolduri. Mă aştept să-i dea mâinile la o parte, dar ea zâmbeşte şi îşi lipeşte sânii de el. Bine.

- Doar dansează, Bess, spune Nate şi chicoteşte când îmi vede faţa neliniştită.

Dar ei nu dansează pur şi simplu; se pipăie şi se freacă unul de altul.

- Da... ştiu.

Ridic din umeri, deşi priveliştea nu mi-e deloc familiară. Eu nu am dansat niciodată aşa, nici măcar cu Adam, şi suntem împreună de doi ani. Adam! Bag mâna în geantă şi-mi verific mesajele de la el.

"Bess, mai ești?"
"Hei! Ești bine?"
"Bess? S-o sun pe mama ta? Sunt îngrijorat."

Îl sun cât pot de repede, rugându-mă să nu o fi sunat-o pe mama.

Nu răspunde, dar îi scriu asigurându-l că sunt ok şi că nu e nevoie s-o sune pe mama. Se va enerva rău dacă se va gândi că mi s-a întâmplat ceva în primul meu weekend de studenţie.

- Heeeei... Besss! bolboroseşte Kath şi îşi pune capul pe umărul meu. Te distrezi, colega? Se hlizeşte şi se vede clar că este beată. Cred că... trebuie...camera începe să se întâlnească, Bess... adică să se învârtească, zice ea şi începe să se bălăngăne.

- O să i se facă rău, îi spun lui Nate.

El dă din cap şi o ia în braţe, aruncându-i trupul peste umărul său.

- Vino cu mine, îmi ordonă el şi pleacă sus pe scări.

Deschide o uşă de pe la jumătatea coridorului, găsind, desigur, o baie foarte repede. Exact când o aşază pe podea, Kath începe să vomite. Mă uit în altă parte, dar îi apuc părul roşu şi i-l îndepărtez de față.

În cele din urmă, după mai multă vomă decât pot suporta să văd, se opreşte, iar Nate îmi întinde un prosop.

- Hai s-o ducem în camera de pe cealaltă parte a holului şi s-o întindem în pat. Va trebui să doarmă puţin, zice el.

Încuviinţez, dar mă gândesc că nu o putem lăsa singură şi leșinată.

- Poţi să stai şi tu acolo, spune el, părând că-mi ghiceşte gândurile.

O ridicăm amândoi de pe podea şi o ajutăm să meargă de partea cealaltă a holului, într-un dormitor întunecat. O întindem uşor pe pat pe Steph care geme şi Nate dispare repede, spunându-mi că va veni mai târziu să vadă ce facem. Mă aşez pe pat lângă Kath şi mă asigur că şi ea stă confortabil.
Trează, cu o fată beată lângă mine şi cu o petrecere dezlănţuită în jurul meu, simt că am atins un nou punct critic.

Aprind o veioza si mă uit prin cameră, privirea oprindu-mi-se pe rafturile cu cărţi, aflate pe unul dintre pereţi. Acest lucru mă animă, mă dau mai aproape de ele şi mă uit peste titluri.
Biblioteca asta, oricine i-ar fi proprietarul, este impresionantă; sunt mulţi clasici, multe tipuri de cărţi, inclusiv favoritele mele.

Ochesc "La răscruce de vânturi" și o scot din raft. E într-o stare proastă, coperta dând-o de gol că a fost deschisă de multe ori până acum. Sunt atât de adâncită în scrierea lui Emily Brontë că nici măcar nu observ că lumina se schimbă când se deschide uşa şi nici nu sesizez prezenţa celei de-a treia persoane în încăpere.

- Ce dracu' căutaţi în camera mea?bubuie o voce supărată în spatele meu.

Deja cunosc acest accent. E Hardin.

- Te-am întrebat ce naiba căutaţi la mine în cameră, repetă el, la fel de aspru ca prima dată.

Mă întorc şi îi văd picioarele lungi apropiindu-se de mine. Îmi smulge din mână cartea şi o aruncă înapoi pe raft.