Dragoste din nou

Capitolul XXIII

     A doua zi, mă întâlnesc cu Landon la cafenea înainte, de începerea cursurilor ca să ne confruntăm notiţele de la sociologie. Mi-a luat o oră să-mi aranjez toate hârtiile după
cascadoria enervantă de ieri a lui Hardin. Aş vrea să-i povestesc lui Landon ce s-a întâmplat, dar nu am chef să-şi facă idei greşite despre mine, mai ales acum, că ştiu că mama lui şi tatăl lui Hardin sunt împreună.

Cred că Landon ştie o grămadă de
lucruri despre Hardin şi trebuie să-mi tot reamintesc să nu-l mai întreb nimic. În plus, chiar nu mă interesează ce face Hardin.

Ziua trece şi vine şi momentul cursului de literatură. Ca de obicei, Hardin s-a aşezat lângă mine, dar nu pare deloc dornic să se uite în direcţia mea.

– Azi e ultima zi în care studiem "Mândrie şi prejudecată", ne informează profesorul. Sper că v-a plăcut şi, de vreme ce aţi citit cu toţii finalul, cred că ar trebui să ne concentrăm discuţia de azi pe felul în care Austen foloseşte procedeul prefigurării. Permiteţi-mi să vă întreb: în calitate de cititor, v-aţi fi aşteptat ca ea şi Darcy să formeze un cuplu la final?

Mai mulţi studenţi murmură şi răsfoiesc aiurea prin cărți, ca şi cum ar găsi acolo un răspuns imediat, dar numai eu și Landon ridicăm mâinile, ca de obicei.

– Domnişoară Young, mă strigă profesorul.

– Ei bine, prima dată când am citit acest roman, am stat cu sufletul la gură neştiind dacă vor rămâne sau nu împreună la sfârșit. Chiar şi acum, şi am citit cartea de cel puţin zece ori, încă mă simt agitată la începutul relaţiei dintre ei. Domnul Darcy este atât de crud şi spune lucruri atât de oribile despre Elizabeth şi despre familia ei, încât nu ştiu dacă îl poate ierta vreodată, darămite să-l mai iubească.

Landon îmi aprobă răspunsul dând din cap, iar eu zâmbesc.

– E un punct de vedere, se aude o voce care sfidează liniştea.

E vocea lui Hardin.

– Domnule Scott? Ai ceva de adăugat? îl întreabă profesorul, surprins în mod clar de participarea lui Hardin.

– Sigur. Am spus că e un punct de vedere. Femeile îşi doresc ce nu pot avea. Atitudinea nepoliticoasă a domnului Darcy a atras-o pe Elizabeth, deci era clar că aveau să
sfârşească împreună, zice Hardin, apoi se scobește în unghii ca şi cum nu ar fi deloc interesat de discuţie.

– Nu e adevărat, mă refer la afirmaţia despre femeile care îşi doresc ce nu pot avea. Domnul Darcy era rău cu ea doar pentru că era prea mândru să recunoască faptul că o iubeşte. În clipa în care ura lui a încetat, ea şi-a dat seama că o iubeşte cu adevărat, spun eu, mai tare decât aş fi vrut.

Mult prea tare. Mă uit în sală şi observ că toată lumea se holbează la mine şi la Hardin.

Hardin expiră.

– Nu ştiu ce tipi îţi plac ţie în general, dar eu cred că, dacă ar fi iubit-o cu adevărat, nu ar fi fost rău cu ea. Singurul motiv pentru care a cerut-o de nevastă este faptul că ea nu se putea abţine să nu i se ofere, zice el cu nesaţ, iar inima mea cade pe jos. Dar în cele din urmă o să ajungem şi la ce crede el cu adevărat.

– Ba nu i se oferea! El o manipula făcând-o să creadă că e de treabă şi, de fapt, profita de slăbiciunea ei! strig eu şi întreaga sală e redusă la tăcere.

Fața lui Hardin se înroşeşte de furie şi cred că nici eu nu arăt altfel.

– El o “manipula”? Mai încearcă o dată, ea de fapt... adică, ea era plictisită de viaţa ei monotonă şi voia să găsească oriunde ceva palpitant, deci cu siguranţă i se oferea! strigă el la mine, apucându-se cu o mână de bancă.