Dragoste din nou

Capitolul XL

      Îmi scot notiţele şi manualele şi mă adâncesc în studiu.

Lucrez la temele pentru săptămână viitoare. Îmi place să îmi fac referatele cu cel puţin o săptămână în avans, aşa că nu e nicio şansă să rămân în urmă. Dar gândurile mele plutesc către Hardin şi către toanele lui, deci nu sunt cu adevărat atentă la eseul pe care ar trebui să-l scriu. Au trecut de-abia două ore de când am vorbit la telefon cu Adam, dar mie mi se pare că au trecut vreo patru.

Mă hotărăsc să mă uit la un film şi să stau în pat până când adorm şi aleg The vow, în ciuda faptului că l-am văzut de câteva ori. După mai puţin de zece minute din film, aud pe cineva înjurând pe coridor. Dau sonorul laptopului mai tare şi ignor gălăgia; e vineri, ceea ce înseamnă că sunt studenţi beţi peste tot în cămin.

Câteva minute mai târziu, aud din nou înjurături; o voce bărbătească, căreia i se alătură un glas feminin. Băiatul ţipă mai tare şi îl recunosc după accent. Este Hardin.

Sar din pat şi deschid larg uşa. Îl găsesc stând pe podea cu spatele sprijinit de zidul exterior al camerei mele. O fată supărată, cu părul blond decolorat, stă în picioare lângă el, încruntată şi cu mâinile în șolduri.

– Hardin? zic eu, iar el se uită la mine.

Un rânjet uriaş i se lăţeşte pe toată faţa.

– Beatrice... spune el şi încearcă să se ridice în picioare.

– Poţi, te rog, să-i spui iubitului tău să plece de la uşa mea?

A vărsat votcă pe toată podeaua! ţipă fata.

Mă uit la Hardin.

– Nu e deloc... încep eu, dar Hardin mă apucă de mână trâgându-mă către uşa camerei mele.

– Îmi pare rău că am vărsat băutură, zice el şi se strâmbă la blondă.

Aceasta oftează şi intră nervoasă la ea în cameră, trântind uşa.

– Ca cauţi aici, Hardin? îl întreb.

El încearcă să se strecoare pe lângă mine, dar îi blochez drumul.

– De ce nu mă laşi să intru,Bessa? O să mă port frumos cu tătăiţul tău, râde el, iar eu mă strâmb.

Ştiu că îşi bate joc de Adam.

– Nu e aici.

– De ce nu e? Bine, atunci lasă-mă să intru, mormăie el.

– Nu, eşti cumva beat?

Ochii mei îi cercetează chipul. Are ochii roşii, iar zâmbetul tâmp îl dă de gol. Îşi muşcă buza şi îşi bagă mâinile în buzunare.

– Credeam că nu bei, dar eu te-am văzut bând de destul de multe ori.

– Doar de două ori, calmează-te, zice el, mă împinge la o parte şi se aruncă la mine în pat. De ce nu a venit Adam?

– Nu ştiu, mint eu.

Dă din cap de câteva ori, de parcă s-ar gândi serios la ceva.

– Desigur. Cred că erau reduceri la pulovere la Gap, de-asta ţi-a dat ţeapă, zice el şi izbucneşte în râs, iar atmosfera din încăpere este de aşa natură încât fac şi eu, fără să vreau, acelaşi lucru.

– Şi Molly unde e? întreb eu. La vreo acţiune a Micilor Târfe Cercetaşe?

Hardin se opreşte pentru o clipă și apoi râde și mai zgomotos.