Dragoste din nou

Capitolul X

      Ajung în capătul scărilor şi nu-mi pot stăpâni lacrimile care-mi cad pe obraji. Deja urăsc facultatea şi nici măcar nu am început cursurile. De ce nu am nimerit şi eu o colegă de cameră care să-mi semene mai mult? Acum ar trebui să dorm, pregătindu-mă pentru ziua de luni. Nu am ce căuta la petreceri de genul acesta şi cu siguranţă nu am ce căuta cu genul acesta de oameni. Îmi place de Kath, dar pur şi simplu nu sunt obişnuită să am de-a face cu scene ca asta şi nici cu persoane ca Hardin. Mă intrigă foarte tare, de ce trebuie să fie întotdeauna atât de măgar? Dar următorul lucru care îmi vine în cap este biblioteca lui plină de cărţi; de ce le are? Nu e posibil ca un nesimţit nepoliticos, lipsit de respect şi tatuat, cum e Hardin,să aprecieze asemenea capodopere. Singurul lucru pe care îl cred în stare să-l citească este eticheta de pe sticlele de bere. Îmi pipăi obrajii uzi de lacrimi şi îmi dau seama că habar nu am unde se află casa asta sau cum aş putea ajunge înapoi la
cămin. Cu cât mă gândesc mai mult la deciziile pe care le-am luat în seara asta, cu atât devin mai frustrată şi mai stresată. Ar fi trebuit să reflectez mai mult la asta; iată de ce planific eu totul: ca să nu se întâmple lucruri din astea. Casa geme în continuare de lume şi muzica este dată prea tare. Nate nu e de găsit; nici Zed. Poate că ar trebui să găsesc la etaj un dormitor la întâmplare şi să mă culc pe jos. Sunt cel puţin cincisprezece camere acolo sus și poate sunt norocoasă şi găsesc una liberă.

În ciuda eforturilor de a-mi ascunde emoţiile, nu pot şi nici nu vreau să mă duc jos și să mă vadă toată lumea în halul ăsta. Mă întorc, găsesc baia în care am stat cu Kath şi mă aşez pe jos ţinând capul între genunchi. Îl sun din pe Adam şi de data asta îmi răspunde aproape imediat.

– Bess? E târziu, eşti ok? mă întreabă el cu vocea adormită

– Da. Ba nu. M-am dus la o petrecere cretină cu fata aia, colega mea de cameră şi acum am rămas blocată în casa unei frăţii studenţeşti, nu am unde să dorm şi nici nu am cum să ajung la camera mea, oftez eu la telefon. Ştiu că nu sunt într-o situaţie de viaţă și de moarte, dar sunt extrem de supărată pe mine pentru că am intrat într-un astfel de bucluc.

– Petrecere? Cu fata roşcată?Pare surprins.

– Da, cu Kath. Dar ea s-a îmbătat şi zace la etaj.

– Uau, păi, de ce îţi pierzi vremea cu ea? Pare aşa... genul de persoană cu care tu nu ţi-ai petrece niciodată timpul, spune el şi dojana din tonul lui mă irită.

Voiam să-mi spună că totul o să fie în regulă, că mâine e o nouă zi, ceva optimist şi încurajator. Ceva nu atât de moralizator şi de dur.

– Nu asta-i problema, Adam... oftez eu, dar imediat observ cum mânerul se mişcă şi mă ridic. Doar un minut! strig la persoana de dincolo de uşă şi îmi şterg ochii cu nişte hârtie igienică, dar tot ce reuşesc să fac este să-mi întind şi mai mult rimelul.

Uite de-asta nu mă machiez eu cu chestii din astea.

– Te sun eu din nou, are cineva nevoie la baie, îi zic eu lui Adam şi îi închid înainte să aibă timp să protesteze.

Persoana aflată de cealaltă parte a uşii începe să ciocănească, iar eu oftez şi mă reped să-i deschid, ştergându-mă la ochi.

– Un minut, am sp...

Dar mă opresc când dau de o pereche de ochi verzi uitându-se fix la mine.