Dragoste din nou

Capitolul XV

   Mă schimb de pijamale şi îmi pun o pereche nouă de jeans, pe care nu am mai purtat-o niciodată.

Sunt puţin mai strâmţi decât pantalonii mei obişnuiţi, dar trebuie să mă duc neapărat la o spălătorie automată, deci nu prea am de ales.

Am o cămaşă neagră, încheiată până sus şi cu dantelă pe umeri.

– Uau, îmi place mult cum te-ai îmbrăcat, îmi spune Kath.

Îi zâmbesc şi ea încearcă să-mi ofere din nou creionuldermatograf.

– De data asta nu, îi spun eu, aducându-mi aminte cât rímel mi s-a scurs pe faţă de la lacrimi data trecută.

De ce am acceptat oare să merg la casa frăţiei din nou?

– Ok. Vine Molly să ne ia în locul lui Nate; mi-a scris acum că ajunge din minut în minut.

– Nu cred că mă place, spun eu studiindu-mă în oglindă.

Kath îşi înclină capul într-o parte.

– Ce? Ba te place. E doar afurisită şi uneori prea directă. Și cred că o intimidezi.

– O intimidez? Eu? De ce naiba aş intimida-o eu? râd.

Kath vede lucrurile pe dos, cu siguranţă.

– Pentru că eşti diferită de noi, spune ea şi zâmbeşte. Ştiu că sunt diferită de ei, dar pentru mine, ei sunt cei “diferiţi”. Nu îţi face griji din cauza ei; va fi ocupată diseară.

– Cu Hardin? întreb fără să mă pot controla.

Mă privesc în continuare în oglindă, dar nu pot să nu observ că Kath se uită la mine ridicând o sprânceană.

– Nu, cu Zed probabil. Ea schimbă tipii în fiecare săptămână.

E dur să spui asta despre o prietenă, dar Kath râde şi îşi aranjează partea de sus a rochiei.

– Păi, nu iese cu Hardin?

Îmi revine în minte imaginea lor tăvălindu-se pe pat.

– Nicidecum, Hardin nu iese eu nimeni. Şi-o pune cu o grămadă de fete, dar de ieşit, nu iese cu nimeni. Niciodată.

– Aha, e tot ce sunt în stare să spun.

Petrecerea din seara asta este la fel ca aceea de săptămâna trecută. Peluza şi casa sunt pline de beţivi peste tot. De ce un am stat eu în cameră să mă uit în gol la tavan?

Molly dispare de îndată ce ajungem şi sfârşesc prin a-mi găsi un loc pe canapea, unde stau cel puţin o oră, înainte ca Hardin să-și facă apariţia.

– Arăţi... altfel, zice el după o scurtă pauză.

Ochii săi îmi studiază trupul şi apoi se ridică şi se fixează asupra chipului meu. Nici măcar nu încearcă să fie subtil în privinţa felului în care mă analizează. Rămân tăcută până când se uită în ochii mei.

– Îţi stă bine în seara asta îmbrăcată aşa.

Mă strâmb şi-mi aranjez cămaşa, dorindu-mi brusc să fi purtat hainele mele lălâi obişnuite.

– E o surpriză să te văd aici.

– Şi eu sunt surprinsă că am ajuns din nou aici, zic şi mă îndepărtez de el.

Nu vine după mine, dar oarecum mi-aş fi dorit să o facă.

Câteva ore mai târziu, Kath e din nou beată. Cam ca toată lumea de aici.

– Hai să jucăm Adevăr sau Provocare, bolboroseşte Zed și micuţa gaşcă se adună în jurul canapelei.

Molly îi pasează sticla plină cu băutură lui Nate, care trage o duşcă din ea. Mâna lui Hardin este atât de mare încât acoperă întregul pahar roşu când bea din el. În joc intră şi o altă fată cu înfăţişare punk. Până acum s-au alăturat Hardin, Zed, Nate, Tristan – colegul de cameră al lui Nate–  Molly, Kath şi fata cea nouă.

Eu mă gândesc că un joc ca Adevăr sau Provocare organizat la beţie nu are cum să se termine bine şi tocmai atunci Molly spune cu un zâmbet răutăcios:

– Poţi să joci şi tu, Bess.

– Nu, mai bine nu, zic eu şi îmi concentrez întreaga atenţie asupra unei pete maronii de pe covor.

– Ca să joace, ar trebui să nu mai fie atât de mironosiţă timp de cinci minute, spune Hardin şi toţi râd, în afară de Kath.

Cuvintele lui mă înfurie. Nu sunt mironosiţă. Da, recunosc că nu sunt nici vreo libertină, dar nici vreo călugăriţă de la mănăstire. Mă uit ţintă la Hardin şi mă aşez în micul lor cerc cu picioarele încrucişate, între Nate şi cealaltă fată. Hardin râde şi
îi şopteşte ceva lui Zed înainte să înceapă jocul.

În primele runde Zed dă o cutie de bere peste cap, Molly e provocată să-şi arate sânii în faţa întregului grup, ceea ce şi face, și Steph recunoaşte că are piercing-uri şi în sfârcuri.

– Adevăr sau provocare, Beatrice? întreabă Hardin, iar eu înghit în sec.

– Adevăr? chiţăi eu.

El râde şi mormăie:
– Sigur că da.

Dar eu îl ignor, iar Nate îşi freacă mâinile.

– Ok. Mai eşti... virgină? întreabă Zed, iar eu mă sufoc.

Nimeni nu pare deranjat de întrebarea indiscretă în afară de
mine. Simt cum obrajii mi-au luat foc şi văd cum toată lumea se amuză.

– Ei? insistă Hardin.

În ciuda faptului că aş vrea s-o iau la goană şi să mă ascund, încuviinţez dând din cap. Sigur că sunt virgină. Cu Adam, cel mai departe am mers până la a ne săruta şi a ne pipăi uşor, peste haine, de bună seamă. Cu toate acestea, cei prezenţi nu par complet surprinşi de răspunsul meu, ci doar intrigaţi.

– Deci te vezi cu Adam de doi ani şi nu aţi făcut nimic? întreabă Kath, iar eu mă foiesc stânjenită.

Îmi scutur capul.

– E rândul lui Hardin, zic eu repede, sperând să le distrag atenţia de la persoana mea.