Dragoste din nou

Capitolul II

       -Am ajuns! exclama mama de îndată ce trecem prin  arcada de piatra și intram în campus.

Campusul arata la fel de grozav in realitate ca în broșuri și pe internet. Sunt impresionata. Clădirile sunt vechi și elegante. Sunt sute de oameni. Părinți imbratisandu-si și sarutandu-si copiii în semn de rămas bun, grupuri de boboci îmbrăcați din cap pana în picioare cu uniforma WSU, umplu toată zona.

       Mărimea campusului e intimidata dar sper ca după câteva săptămâni sa mă acomodez și sa mă simt ca acasă.  Turul de orientare e scurt iar eu stau singura, ca de obicei. O femeie drăguță, aparent de vârsta mijlocie îmi înmânează cheia camerei și îmi da indicații despre locul în care se afla. Deja simt mai multa libertate decât am simtit în ultimii optsprezece ani.

-Vreau sa iti văd camera înainte sa plec, draga! Încă nu pot sa cred ca ești la facultate. Singura mea fiica, studenta la facultate, locuiește de una singura. Pur și simplu nu-mi vine sa cred! se smiorcaie mama și își șterge ochii, atenta sa nu își strice machiajul.

Adam ne urmează cărandu-mi bagajele în timp ce mergem de-a lungul coridorului.

-Acum sa te asiguri ca iti amintești tot ce ți-am zis. Nu vrei sa faci ceva care sa iti pericliteze viitorul, spune mama verificandu-si ceasul, un ceas pe care cu siguranță nu si l-a permis dar pe care l-a cumpărat oricum.

-Camera e B22, noi suntem în holul C..., le spun. Din fericire văd un "B" mare pe perete. Aici! le arat iar ei mă urmează.

Sunt fericita ca mi-am luat doar câteva haine, o pătură și câteva din cărțile mele favorite, cu mine, lasandu-i astfel lui Adam mai puțin de carat.

-B22! pufnește mama. Tocurile ei fac zgomot pe podeaua de beton. Sunt scandalos de înalte pentru distantele pe care le-am avut de parcurs.

Introduc cheia în ușa veche de lemn. Se deschide, iar mama rămâne fără suflare. Camera e mica, cu doua paturi minuscule și doua birouri. Ochii mei se îndreaptă către motivul socului mamei. O parte din camera e acoperita de postere, majoritatea cu trupe de care nu am auzit niciodată, fețele lor fiind acoperite de piercing-uri și tatuaje. Fata care sta pe pat are parul roșu aprins, ochii conturati cu ceva ce pare a masura câțiva centimetrii de tuș negru, iar brațele ei sunt acopeacoperite de tatuaje.

  
      -Hei! spune fata cu un zambet, zambetul ei e chiar intrigant spre surprinderea mea. Eu sunt Katherine, dar îmi poți spune Kath, spune și se sprijină în coate.

-H...Hei...Eu sunt Bess..., mă înec, toate manierele mele luandu-si zborul pe ușa.

-Bun venit la WSU! Unde camerele de camin sunt minuscule iar petrecerile uriașe! imi zâmbește Cath. Capul ei se lasă pe spate răbufnind în râs.

Maxilarul mamei se odihnește, larg deschis, pe covor, iar Adam se mută stânjenit de pe un picior pe altul. Kath se apropie, închizând spațiul dintre noi și își pune mâinile firave în jurul meu. Sunt uimita de afecțiunea ei dar îi returnez gestul amabil.

Se aude o bătaie în ușa. Adam scăpa gentile mele pe podea, în timp ce eu nu pot sa sper decât ca e un fel de gluma bolnava.

-Intra! striga noua mea colega de camera. Ușa se deschide și doi băieți intra înainte ca ea sa își termine întâmpinarea. 

Băieți în camera fetelor în prima zi? Poate Washington State a fost o decizie proasta. Presupun, după expresia deranjata de pe fața mamei, ca și ea se gândește la același lucru. Săraca femeie arăta de parcă ar putea sa leșine în orice moment. Nu o învinovățesc.

-Hei, tu ești colega de camera a lui Kath? ma întreabă băiatul blond. El nu are la fel de multe tatuaje ca celălalt băiat dar nu e nici lipsit de ele.

-Mm...Da. Numele meu e Bess, reușesc sa spun.

-Eu sunt Nate. Nu mai fii așa emoționată. Sperii oamenii, îmi spune cu un zâmbet atingandu-mi umărul. O sa iti placa la nebunie aici! zâmbetul sau e cald și îmbietor în pofida aparentei dure.

-Sunt gata băieți! spune Kath luandu-si geanta neagra cu un cap de mort pe ea, de pe pat.

Ochii mei se îndreaptă spre celălalt băiat, înalt cu parul saten care se sprijinea de perete. Poarta un tricou și blugi negrii. Parul lui e dezordonat și are metal în sprânceană și buza. Ochii mei coboară de pe tricoul negru pe brațele sale care sunt acoperite de tatuaje fără a lăsa un petic de piele neacoperit. Aștept sa se prezinte dar nu o face. În loc de asta, își da ochii peste cap în semn de enervare și își scoate telefonul din buzunarul blugilor. Cu siguranță nu e la fel de prietenos ca prietenul sau cu par blond.

-Ne mai vedem, Bess, spune Nate. Cei trei părăsesc camera. Nu trebuie sa spun ca situația a fost inconfortabila pentru ca e de la sine înțeles. 

-Îți alegi o camera noua! striga mama îndată ce ușa se închide. 

-Nu, nu pot..., oftez eu. E în regula mama.

Fac tot posibilul sa îmi ascund emoțiile. Nici eu nu știu cât de bine va funcționa treaba asta dar ultimul lucru pe care mi-l doresc e ca mama sa facă o scena în prima mea zi de facultate.

-Sunt sigura ca nu va petrece prea mult timp stand în camera...,incerc sa o conving în timp ce încerc sa mă conving pe mine însumi.

-Nu, absolut! O schimbam acum! răbufnește și își trece parul ei blond peste un umăr. Nu vei sta în camera cu cineva care permite accesul băieților aici, mai ales acelor punk-eri!  țipă plimbandu-se agitata de-a lungul camerei ridicând praful în aer.

-Mama...te rog! ma uit în ochii ei albaștrii, apoi la Adam. Hai sa vedem cum o sa fie. Te rog, o implor.

Ea se uita din nou prin camera și analizează decorațiunile ce acoperă partea lui Kath.

-Bine, pufnește ea spre marea mea  surprindere.