Dragoste din nou

Capitolul VI

                Hardin a dispărut deja în casă, ceea ce e grozav, pentru că poate nu o să-l mai văd tot restul serii.

Având în vedere numărul oamenilor înghesuiţi în această clădire, cel mai sigur nu va mai apărea. Îi urmez pe

Kath şi pe Nate în livingul supraaglomerat şi primesc şi eu un pahar roşu. Încerc să refuz cu un politicos “nu, mulţumesc”, dar e prea târziu şi habar n-am cine mi l-a dat.
Pun paharul pe tejghea şi continui să mă ţin după ei prin casă. Ne oprim când ne întâlnim cu un grup de
persoane strânse în jurul unei canapele, despre care presupun, după cum arată, că sunt prieteni cu Kath.

Toţi sunt tatuaţi ca şi ea şi stau unul lângă altul pe canapea. Din nefericire, Hardin ocupă mânerul drept al canapelei, dar evit să mă uit la el atunci când Kath mă prezintă găştii.

– Ea e Bess, colega mea de cameră. De-abia a venit ieri, aşa că m-am gândit că trebuie s-o distrez în primul ei weekend la WSU, explică ea.

Unul câte unul îmi zâmbeşte sau mă salută dând din cap.

Toţi par prietenoşi, cu excepţia lui Hardin, de bună seamă. Un tip foarte atrăgător, cu pielea măslinie, îmi întinde mâna și mă salută. Are mâinile reci de la paharul cu băutură, dar are un zâmbet cald. Lumina i se reflectă pe dinţi şi cred că i-am văzut o bucăţică de metal pe limbă, dar închide prea repede gura ca sa fiu sigura.

– Eu sunt Zed. La ce eşti studentă? mă întreabă el.

Văd cum îmi măsoară din priviri rochia cea voluminoasă și zâmbeşte, dar nu spune nimic.

– La limba engleză, spun eu cu
mândrie, zâmbind.

Hardin râde zgomotos, dar îl ignor.

– Minunat, zice el. Eu unul sunt cu florile, surâde el şi îi zâmbesc şi eu.

Cu florile? Ce vrea să spună cu asta?

– Vrei să bei ceva? mă întreabă Zed, înainte să apuc să-l întreb despre ce flori vorbeşte.

– O, nu, eu nu beau, îi răspund, iar el încearcă să-şi ascundă un zâmbet.

– E misiunea lui Kath s-o aducă pe Mica Fandosită la petrecere, spune în şoaptă o fată micuţă cu părul roz.

Mă prefac că nu o aud ca să evit acest gen de confruntare.

Mica Fandosită? Nu sunt deloc fandosită, dar am muncit şi am
învăţat din greu ca să ajung aici. În plus, de când tata a plecat, mama a muncit toată viaţa ei ca să-mi asigure un viitor strălucit.

– Mă duc să iau puţin aer, spun şi ies.

Trebuie să evit scenele de la petrecere cu orice preţ. Nu am chef să-mi fac duşmani când încă nu mi-am făcut nici prieteni.

– Vrei să vin cu tine? strigă Kath după mine.

Clatin din cap că nu şi mă îndrept către uşă. Ştiam eu că un
trebuia să vin. Trebuia să-mi pun pijamaua şi să citesc o carte. Aș fi putut sta pe Skype cu Adam, de care îmi e groaznic de dor. Chiar și somnul ar fi fost o idee mai bună decât să mă aflu aici, la petrecerea asta oribilă, alături de o turmă de străini beți.

Mă hotărăsc să-i scriu lui Adam. Mă duc spre marginea curții, pentru că acolo nu este atât de aglomerat.

"Mi-e dor de tine. Facultatea nu e deloc distractiva pana acum"

Dau send şi mă aşez pe zidul de piatră aşteptând răspunsul. Un grup de fete bete trec pe lângă mine hlizindu-se şi bălăngănindu-se.

Răspunde repede:"De ce nu e? Și mie îmi e dor de tine. As vrea sa fiu acolo cu tine" , iar eu zâmbesc la vorbele lui.

– Rahat, pardon! se aude o voce de bărbat şi o secundă mai târziu simt un lichid rece cum mi se prelinge pe rochie. Tipul se împiedică şi apoi se sprijină de zidul micuţ. Îmi cer scuze, pe bune, mormăie el şi se aşază.

Petrecerea asta nu avea cum să fie mai nasoală de atât. Mai întâi fata aia care m-a numit fandosită, acum rochia care e udă leoarcă de la naiba ştie ce fel de băutură foarte urât mirositoare. Oftând, îmi iau telefonul şi mă duc înăuntru, să găsesc o baie.

Îmi fac loc pe holul înghesuit şi încerc fiecare uşă, dar niciuna nu se deschide. Încerc să nu mă gândesc la ce fac oamenii ăia prin camere.

Urc scările şi caut în continuare o baie. Într-un final, una dintre uşi se deschide.

Din păcate, nu dau peste nicio baie. Este un dormitor şi, mai rău, în el îl găsesc pe Hardin trântit pe pat, în timp ce o fată cu părul roz îi stă în poală, sărutându-l.