Dragoste din nou

Capitolul XI

     

        Pierzându-mă în ochii aceia verzi nemaipomeniţi, constat ca înainte nu mi-am dat seama ce culoare au. Şi apoi înţeleg că asta s-a întâmplat din cauză că Hardin nu s-a uitat niciodată în ochii mei până acum. Nişte ochi superbi, profunzi şi surprinşi.

Hardin se uită repede în altă parte, iar eu mă grăbesc să trec pe lângă el. Mă apucă de braţ şi mă trage înapoi.

– Nu mă atinge! ţip eu smucindu-mi mâna.

– Ai plâns? mă întreabă el pe un ton curios.

Dacă nu ar fi fost vorba de Hardin, aş fi crezut că e într-adevăr îngrijorat din pricina mea.

– Lasă-mă în pace, Hardin.

Se postează în faţa mea, iar silueta lui înaltă îmi blochează orice mişcare. Nu îi mai suport jocurile, nu în seara asta.

– Hardin, te rog. Te implor, dacă ai măcar un strop de decenţă în tine, lasă-mă în pace. Orice comentariu răutăcios ai avea, păstrează-l pentru mâine. Te rog.

Nu-mi mai pasă dacă-mi aude stânjeneala şi disperarea din glas. Vreau doar să mă lase în pace. O licărire de confuzie îi apare în privire înainte să apuce să deschidă gura. Mă priveşte o clipă înainte să înceapă să
vorbească.

– E o cameră mai jos pe hol unde poţi dormi. Acolo unde am dus-o şi pe Kath, spune el hotărât.

Aştept o secundă ca să-l aud spunând şi altceva, dar el nu o face. Doar mă priveşte fix.

– Ok, zic eu încet, iar el se dă la o parte din calea mea.

– E a treia uşă pe stânga, îmi indică şi se îndreaptă spre dormitorul lui.

Ce naiba a mai fost şi asta? Hardin fără niciun comentariu deplasat? Stiu că mă va lua peste picior dacă ne vom vedea mâine. Probabil are şi el o agendă cu toate comentariile răutăcioase, aşa cum am eu una pentru cursuri, şi sunt sigură că mă aflu pe agenda lui de mâine.

Cea de-a treia cameră pe stânga este una simplă, mult mai mică decât cea a lui Hardin şi cu două paturi identice. Seamănă cu o cameră de cămin mai mult decât spaţiul imens ocupat de
Hardin. Poate că el e liderul sau ceva de genul ăsta? Cea mai probabilă explicație e că tuturor le e teamă de el şi că şi-a făcut loc cu cea mai mare cameră. Kath zace pe patul de lângă
fereastră, așa că îmi arunc pantofii din picioare şi o învelesc cu pătura înainte de a încuia uşa şi de a mă întinde în celălalt pat.

Am gândurile vraişte înainte de a adormi şi imaginile unor trandafiri neclari şi ale unor ochi verzi supăraţi îmi invadează visele.