Renașterea -Eterna ură -

Neprevăzut (Cap 11)

-Păii.. Nu că nu-mi-ar plăcea dar nu știu ce o să zică lumea când o să te vadă într-o bluză din catifea și pantaloni de la pijamale.

De data asta e puțin mai serios dar încă se citește amuzamentul pe chipul lui frumos.

-Să-mi baaagggg, pot fi mai aeriană de atât?! Fug în cameră să mă schimb împiedicându-mă de tot ce îmi iese în cale. Trantesc ușa ofticată pe Adam că râde de mama focului pe seama mea. Dacă o tine tot drumu așa Până în campus mă arunc din mașină.

-Acum sunt bine?

-Aproape bine. Ți-ai propus să mergi în picioarele goale? Știu că prezența mea te intimidează dar revino-ți iubito!

- Ce ai zis domnule?

- Nimic iubito!

- offff Adam nu începe și tu cu "iubito,, că îmi ajunge un cretin pe care să-l înjur cât mă ține gura, nu-l vreau și pe al doilea.

- OK !spune amuzat de problema mea. Chiar dacă eu nu văd ce e amuzant. O las balta.

Urcăm în mașină și dăm drumul la muzică să destindem admosfera.

-Ai gusturi bune la muzica.

-Mersi. Ma bucur că îți place.
Ii ofer cel mai frumos zâmbet al meu urmat de câteva minute de liniște până să o rupă el.

-Kyra, ce e între tine și Argon?

-Aaa aaa nimic. Adică el e un tâmpit care îmi face mie zile fripte și doar atât. De ce?

-Doar am întrebat. Îți spune,, iubito '' și de-asta, eram curios.

-Am să-l omor într-o zi pentru treaba asta.( Râde și iar râde. Ma întreb dacă băiatul ăsta mai știe să facă și alt ceva în afara de a râde.) Te sfătuiesc să nu te apuce febra ,,iubirii'' să spui chiestii care nu ar trebuii fi spuse.

-Ar trebui să îmi fie frica ?

-Dacă te trăznește să îmi mai spui ,,iubito'' .Da!

-Notat! Adam oprește mașină și ca un gentleman ce este îmi deschide portiera.

-Vai da ce gentleman !

-Cu o domniță ca tine la bord,întotdeauna ! Mă conduce până la intrarea în clasa mea ,de unde ne despărțim .Ora de istorie trece foarte repede,mă uit pe toate holurile ,în fiecare colțișor din campus, am intrat până și în baia băieților cea ce a fost foarte ciudat avand în vedere că sunt fată și acolo erau numai masculi ce-si-o trageau cu faimoasele curve ale facultății ,abia am scăpat ne crăcită pe chiuvetele ce-mi provocă greață .N-o să mai intru acolo în viața mea.

L-am căutat absolut peste tot pe Argon și nici urmă de el ,voiam să lămurim o dată pentru todeauna lucrurile ,da' se pare că nu am eu norocul ăsta .

Au trcut 2 zile de când nu am mai avut nici un contact cu Argon,a trecut și a 3 zi si a 4 si tot așa . Am ajuns la două săptămâni si 3 zile de când nu am mai avut nici un semn de la el .Ma întreb dacă am scapat definitiv de el .Cât timp nu l-am avut pe Argon prin preajmă mi-am făcut o creadă de prieteni.
Iar eu cu Adam suntem din ce in ce mai apropiați ,adică nu în sensul de cuplu ,Adam îmi e ca un frate mai mare ,am scăpat și de aceea atracție fizică care îmi dădea bătăi de cap acum 2 săptămâni . Imi sună telefonul și mă anunță că au sosit Adam ,Lara,Ivan și Mara să mă ia să mergem la cinema .

Ies din lift cu ochii în telefon să le dau un mesaj că sunt la intrare și vin spre parcare dar nu apuc să trimit mesajul că simt 2 mâini ce mă imobilizează , țip din toți plămânii ,îl lovesc la bijuterii,  fug și țip după ajutor .

Mă simt doborâtă la pământ ,nenorocitul s-a aruncat peste mine .De data asta nu mai pot să fac nimic ,simt cum mi se închid ochii, nu îmi mai simt mâinile și picioarele, sigurul lucru care îl mai simt sunt lacrimile ce-mi ard obrajii și o batistă ce-mi strivește buzele .Ce mi se întâmplă ?