Renașterea -Eterna ură -

În Urmărire (cap 12)

                      Adam POV

Stau în mașină  cu gașca și o așteptăm pe Kyra ,îmi ridic nasul din telefon și mă uit pe fereastră după ea ,văd un bărbat cu cagulă pe cap sărind pe o fată ,mă uit mai atent și simt cum mi se urcă sângele la cap de furie ,simt că înnebunesc ,ies ca fulgerul din mașină țipând ca un nebun dupa ea ,îl văd cum o bagă în mașină ,pare inconștientă .
Când ajung e prea târziu, a luat-o ,a luat-o pe fata pe care am iubito din prima zi la facultate a ei ,de când am privit acei ochi căprui care m-au vrăjit din prima secundă .

Imi pun mainile în cap si trag de păr pentru a gasi o durere care să o întreacă pe cea care o simt acum din cauza ei ,dar nimic nu ar putea acoperi  junghiul din inimă , mă simt de parca cineva ma înjunghiat cu o suliță de flăcări în inimă ,simt ceva fierbinte ,îmi dau cu mâinile peste față ,sunt lacrimi ,lacrimi ce dansează în ritmul suferinței mele .

Mă întorc la mașină și intru în ea țipând  la toți să se dea jos ,după ce a coborât ultimul o tulesc în urma mașinii în care se află floarea mea inconștientă.
E singura fată petru care simt că o iubesc ,simt că o iubesc cu adevărat.

Sunt în spatele mașinii nenorocite cu 10 metri ,o să am la probleme cu poliția la câte reguli am încălcat dar cui îi pasă atâta timp cât îmi salvez iubita din ghiarele acelui nenorocit.

Mașina intră pe o stradă și parchează în fața unei vile cu niste gorile la ușa . Nenorocitu' o ia pe iubita mea din mașină și o duce în casă ,nu pot  face nimic ,nu am nici o armă ,am mainile goale .

Ma dau jos din mașină și o iau prin spatele vilei și realizez că sunt doar 2 gorile și alea la intrare .

Il văd pe nenorocit de data asta fară cagulă ,de-asta a lipsit atât de mult timp , ca să pregătească rapirea iubitei mele (chiar daca ea nu stie asta momentan ) îl omor pe handicapat cu mâna mea .

        Kyra POV
Mă trezesc într-un pat moale.... ce îmi iubesc patul... și dintr-o dată mă simt de parcă m-ar fi lovit o bâtă  în creștetul capului și într-o fracțiune de secundă mi se derulează toată ziua de ieri în cap. Încep să mă panichiez, sar ca arsă din pat și fug către ușă.

Și normal, e închisă , cum mi-am dat seama de asta, țeasta mea a făcut cunoștință cu ușa după cu podeaua.

Stau câteva minute întinsă pe jos cu ochii închiși să îmi revin.
Ma ridic, mai încerc să deschid ușa dar degeaba, e închisă . Ma întorc pe călcâie și rămân fără suflare, el e, oare de cât timp e acolo, nenorocitul ăsta m-a răpit. Ce mai vrea de la mine acum?
Mă uit în ochii lui , pe canapeaua de lângă pat nu stă nimeni altul decât....