- Kyra, nu te pot ajuta.
- Ce? De ce?
- Chiar nu pot. Îmi pare rău.
Se ridică și se îndreaptă către scări.
Offfff. De ce trebuie să fie atât de greu? Mă întreb singură ca o nebună ce tocmai s-a dat cu capul de masă. Stau așa câteva clipe până când vine cineva și îmi pune mâna pe umăr și mă zgâlțâie încât să mă aducă la viață. Ridic capul și îl văd pe misteriosul Matt ce are un zâmbet ștrengar pe chip.
- Matt! Ce s-a întâmplat? De ce îmi zâmbești? Acum ceva timp mai aveai puțin și mă strângeai de gât.
- Oh, îmi pare rău că te- am făcut să crezi asta. Am început ziua cam prost. Dar acum sunt super bine. Și vreau să o luăm de la capăt. Având în vedere ca ești iubita fratelui meu, a zis ca are intenții serioase cu tine (pff ce tâmpit e, la naiba cu minciuna asta!) trebuie să ne înțelegem bine.
- Super! Chiar ții la vărul /fratele tău.
- Da, chiar țin la el. Și prefer să îi spun frate.
- OK. Am reținut.
- Dar tu ce ai? Pari îngândurată.
- Nu am nimic. Doar încerc să dau de cineva și nu reușesc.
- De cine? Poate te pot ajuta să îl găsești.
- Uite, îți spun. Dar te rog să nu îmi o mie și una de întrebări pt că nu îți pot spune. Îți rămân recunoscătoare dacă mă ajuți, mai ales dacă îl găsești. Nu îi știu numele dar îi știu porecla. E un șef de mafie căruia i se spune Copilu'.
Chipul lui se încruntă gândindu-se la ceva apoi revine la zâmbetul lui ștrengar.
- Te pot ajuta. Am auzit de el. Și știu un tip care îl știe.
- Da? Genial! Mulțumesc! M-ai salvat.
- Cu plăcere , dragă! Mă duc să îți fac rost de o întâlnire.
Se învârte pe călcâie și o tulește pe ușă și se face nevăzăt.
CITEȘTI
Renașterea -Eterna ură -
PertualanganKyra. Doar cu atât a rămas . Doar cu numele si cu amintirile ce o bantuie noapte de noapte si zi de zi. Oare exista o ura mai mare decat cea pe care i-o poartă acelui om, acelui diavol ce i-a luat tot ce a iubit pe lume, tot ce o iubea si îi ofere...
