Renașterea -Eterna ură -

Un Om Bun( Cap 40)

Domnul Anderson oprește mașina în fața casei sale modeste, nou renovată. Cât timp am stat cu dânsul în mașină ne am povestit viețile unui altuia
Mi - a spus că acum doi ani locuia într-o vilă împreună cu fiul și soția sa.
Soția lui a murit într-un accident de mașină acum un an și două luni.
După moartea soție au început să apară problemele, datoriile se înmulțeau, Zayn, fiul său îi făcea mari probleme, se împrumuta la cămătari, avea probleme cu poliția..
Cu ei în casă se mutase și nepotul lui, Matt, rămăsese orfan de la vârsta de 16 ani. Părinții lui muriseră în accidentul de mașină în care murise și soția domnului Anderson pe care o chema Vamessa, era la familia North acasă. Matt era cu Zayn, erau foarte apropiați, au crescut împreună chiar dacă Zayn e mai mare decât Matt cu doi ani , sunt de nedespărțit. Cei doi soți au plecat împreună să o conducă pe doamna Vanessa acasă și să îl ia pe Matt.

Toate problemele și datoriile erau puse pe spatele domnului Anderson, un biet avocat care în ultimul timp pierduse trei cazuri, totul mergea din ce în ce mai prost.

A fost nevoit să își vândă vila în care locuia ca să plătească toate datoriile.
Cu banii rămași și au luat o căsuță dărăpănată și s-au mutat în ea.

Băieții văzând că nu mai au din ce să trăiască s-au angajat ca ospătari la restaurant. Dar nici așa nu aveau bani de ajuns.

Asta a durat cam o săptămână, apoi banii au venit pe bandă rulantă, Zayn aducea cei mai mulți bani, câștiga mai mult decât cel mai bun avocat din țară. Nu voia să spună de unde sunt banii. De la restaurant și-a dat demisia după două zile.

Cu banii câștigați de Zayn și - au reînnoit casa. Are un etaj, pe exterior e albă și pe la colțuri maro, arată foarte bine.

Coborâm din mașină și intrăm în casă, livingul este foarte primitor, e spațios în culori pastelate, o plasmă mare cam cât jumate din perete și o canapea de 6 personale , mobila e plină de cărți, și multe poze cu ei pe pereți. Domnu Anderson în tinerețe cu soția lui, era foarte frumoasă, blondă, înaltă, slabă, pielea albă ca laptele și trăsături fine, arată ca un model.

-Soția dumnevoastră a fost foarte frumoasă.
Îi spun domnului Anderson ce stă răzmat de perete și se uită la mine.
- Așa e! A fost foarte frumoasă.
- Cred că ați avut o căsnicie fericită.
- Vița cu ea alături a fost minunată, toți prietenii mă invidiau, spuneau că am o viță perfectă. Și chiar așa a fost... până la accident.
- Nu v-am spus cât de rău îmi pare.
Îmi pare rău, nu meritați asta. Sunteți un om bun.

Domnul Anderson îmi zâmbește în semn de mulțumire, îi întorc zâmbetul după care îl întreb.

-Eu unde am să stau?
-În pat cu mine dacă vrei.
În încăpere intra un bărbat înalt, atâta de înalt încât de apleacă să nu dea cu capul în arcadă ca să intre în living, ochii verzi și părul blond îl fac să pară o vedetă, parcă strălucește, nu ai cum să nu te uiți la el, atrage multă atenție.
Cred că mă holbez la el... Așa că îmi îndrept privirea către domnul Anderson și îl întreb
- Care dintre cavalerii dumneavoastră este?
- Fiul meu.. Zayn..
- Trebuia să mă lași pe mine să mă prezint... Zayn.. Incantat!
Vine în fața mea, mai aproape decât credeam, și îmi întinde mâna, de când a intrat zâmbea, avea un zâmbet ștrengăresc dar acum zâmbetul e unul prietenos
- Kyra, încântată!
Dau mână cu el și îi întorc zâmbetul.
Mâinile ni se despart și mă întrebă
- Ce cauți aici Kyra?
Mă uit la domnul Anderson în semn de ajutor, încă nu ne am decis ce vom spune, apoi la Zayn, deschid gura să spun ceva dar domnul Anderson mi - o ia înainte. Zayn își mută privirea la tatăl său.