Renașterea -Eterna ură -

Primul Suflet Pierdut (Cap 17)

-Kyra, nu vreau să mor fără să  știu gustul buzelor tale, vreau să îți simt buzele tale frumoase pe ale mele. Săruta-mă Kyra, asta îmi doresc. Știu.......
Dar nu mai apucă să spună pentru că năpustesc asupra buzelor lui pe care le-am vrut din prima zi de facultate. Îl aud pe Argon cum țipă

-Nici să nu îndrăznești să te atingi de el. Urmat de 3 focuri de armă , mă retrag din sărut și încep să urlu și să plâng mai rău decât am făcut-o în viața mea

-Nimeni nu trebuie să te atingă, nimeni în afară de mine, ești a mea și doar a mea, jegu' ăsta (îl țintește pe Adam cu arătătorul) nu are nici un drept să te atingă!
Îi  dau o palmă după care îl țintesc cu arătătorul în piept.

- În viața ta să nu mai vorbești așa despre el, tu vorbești de drepturi? Tu, care m-ai sărutat fără să îmi ceri permisiunea, tu care m-ai răpit din fața complexului? Dintre voi doi, Adam are câteva drepturi asupra mea, el îmi era prieten, chiar frate spre deosebire de tine cu care nici amici nu eram. De când te cunosc ai făcut lucruri ca să ma distrugi. Zi! ce am făcut să merit azta! Să merit tot chinul prin care trec, vorbește!

-Asta e strict problema mea!
Și tu singură ți-ai făcut-o cu mâna ta!

Atât îmi spune și se întoarce pe călcâie să deschidă ușa de la intrare după care se întoarce la Adam și îl ia târş afara, după ce iasă îmi spune să îl urmez iar eu fac întocmai nevrând să îl enervez.

Când trec de pragul ușii mă uit în stangă și rămân împietrită, sunt cei doi paznici ce păzeau casa, cel care m-a prins când am sărit de la etaj și cel care păzea intrarea, par că sunt leșinați, nu au nici o urmă care să indice că s-au bătut, mai de graba că au luat bătaie. Lângă ei mai e un al treilea corp cu fața în jos, ma duc să -l întorc să văd cine este.  Genunchii mi se înmoaie și cad în genunchi lângă el, e..................