Renașterea -Eterna ură -

Chipeșul Adam (Cap 3)

Mă uit pe coridor după el dar nu e nici urmă de netot.
Mă duc la etajul următor și nu se putea să treacă ziua asta fără să mă lovesc de un perete, cred că am făcut un obicei din asta și de fiecare dată mă aleg cu ditamai cucuiu', dar când ridic privirea dau de niște ochi superbi de un albastru ca marea ce ma privesc cu îngrijorare și câteva semne de întrebare. Nu m-am lovit cu capul de un perete ci de un piept bine lucrat. Și acum mă întreb cum ar arata fără tricoul ala afurisit ușor transparent ce lasă să se vadă niște pătrățele perfecte. Cred ca stau de ceva timp și ma holbez la el, și uitasem de durere până să îmi scăpe un scâncet.
- Ești bine? Te doare? Ar trebui să te uiți pe unde mergi.
- Da sunt bine, mă doare puțin dar o sa-mi treacă și scuze, nu te-am văzut. Iar acum, tu ce naiba mănânci, beton, am crezut ca m-am dat cu capul de un perete. Cred ca mi-ai perturbat creierii. Începe sa râdă lasand la iveala niște dinți de un alb imaculat.
- Da, pai pentru asta eu sunt de vina. Sunt Adam . Tu ?
- Kyra, încântată să te cunosc Adam.
- De asemenea domnișoară Kyra
- Domnișoară?.... Drăguț!
- Da, păi ne mai vedem Kyra. O să întinzi la oră și o am cu Vipera, n-o să iasă bine. Pa!
- PA! Mă întorc în clasa fără nici-o explicație de la "iubitelu',, meu drag și scump. Restul orelor trec repede dar cu mine absentă, pierdută în gânduri, gânduri ce duc în două locuri, la Adam și ochii lui de care m-am îndrăgostit. Arată chiar senzațional cu parul de culoarea cafelei, buze pline și un zimbet de milioane. Iar în celalalt loc duce la Argon, băiatul misterios care arată ilegal de bine, înalt, cu mușchi, păr negru puțin lung scurt pe părți, buze apetisante și un zimbet ce te dă pe spate, modelul de bărbat perfect aș putea spune doar fizic. Dar prezenta lui nu-i deloc plăcută, e rece, foarte rece. Deși nu am vorbit prea mult cu el și nu am stat mult timp în preajma lui a fost destul să îmi dau seama că e ceva ciudat la el și o să aflu ce. Trebuie doar să mă apropii de el chiar dacă primul instinct îmi spune să stau cât mai departe dar curiozitatea învinge. Ceva îmi spune că și el vrea să stea prin preajma mea după intimplarea de azi.
După cursuri am plecat la noul meu apartament din centrul New York-ului pe care îl ador e fix cum îmi place, multe ferestre iar pereți sunt colorați în nuanțe de crem. Totul e perfect. Am mâncat și m-am uitat la Annabelle 2 iar apoi m-am pus sa dorm pregătind-mă psihic pentru ce va urma maine când mă voi întâlni cu Argon.