Amenințări (Cap 14)

88 18 0
                                    

-Tu n-o să mai pleci de aici fără mine !

-Cum?Ce te face pe tine să crezi că eu o să te ascult de tine ,mai puțin să stau numai cu tine !Ai înnebunit omule de tot dacă tu crezi că o să fac cel puțin un lucru pe care îl spui tu !

-Ba o să faci fix ce spun eu ,când spun eu! Ai înțeles? !

-Nu! Nu am de gând să fac nimic din ce spui tu! Dau să mă ridic dar ma împinge și cad ca o vacă pe canapea .

-Uită-te la mine ! Îi ocolesc privire în ciuda îndemnărilor lui să îl privesc .Mă ia de bărbie și mă obligă să îl privesc în ochi .Un scâncet de durere îmi scăpă dar el nu slăbește strânsoarea ,ba din contră, strânge și mai tare ,cred că o să îmi rămân
semne pe față  ,stă și se uită în ochii mei privirea îi mai fuge spre buzele mele dar revine la ochi .Când se decide să rupă tacerea spune :

-O să fii fată cuminte și o să mă asculți dacă nu vrei să trăiești cele mai cumplite clipe din viața ta ce se pot lungii până te decizi tu să mă asculți! Vede că am început să plâng și îmi dă drumul.

Pleaca urcând scarile câte două trepte spunandu-i tipului care a prins o tâmpită cu o idee și mai tâmpită  ce trebuia să aibă creierii împrăștiați pe jos ,ce idee genială mi-a venit și mie ! puteam să mor la cât de proastă sunt.Cum să sar eu de la etaju' doi  doar nu sunt spiderman.

Îi ordonă să mă ducă în cameră și după să se ducă la el în birou . Face ce i se spune ca un sclav ce este  și mă duce aproape pe sus în cameră din cauza șocului  pe care l-am avut,știam că e rău dar nu-l credeam în stare să  mă amenințe.

Mă arunc în pat oftând cu ochii închiși încercând să îmi dau seama ce tocmai s-a întâmplat, în cele din urmă adorm cu creieri făcuți terci din cauza ultimelor întâmplări.
Mă trezesc dintr-un foc auzind cum cineva mă strigă alergând pe scări, vocea îmi sună foarte cunoscuta, nu poate fii.....

Renașterea -Eterna ură -Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum