Renașterea -Eterna ură -

Primul Pas ( 24)

Omul ăsta e idiot rau,nu vede că deja e o situație super jenantă,nu-i de parcă ai vorbii cu toți bărbații de pe stradă despre menstruație,dar nu,trebuie să mă facă el să mă simt mai rău decât absorbantele folodsite și aruncate , și colac peste pupăză am mai stat și goală în fața lui ,aveam tricoul acela ce-mi acoperă cam puțin trupul gol pușcă .Stau pe canapeaua din sufragerie așteptându-l să vină cu ,,dopurile'' (ce tampit ,cine le spune așa) rugându-mă să nu pătez canapeaua asta scumpă dar nu îmi e de canapea pe cât îmi e de ce o sa spună el ,probabil o sa facă mișto de mine la greu .Aud ușa deschizandu-se și intorc privirea către ea

-Kyra, draga ,ti-am adus dopuri. îi trag o privire urâtă și el începe să râdă în hohote de mine ,de ce nu mă miră ,ce dobitoc! după care spune ținându-se de burtă

-Dacă i-ai pictat cumva canapeaua lui Argon o să iasă urât ,nu îi place să i se strice lucrurile ,îți spun din propria experiență ! mă duc în fața lui și îi iau punga și îi scuip

-Idiot cu normă-ntragă ce esti!și fug în cameră

-Să mă anunți și luna viitoare ,mi-a facut plăcere să te ajut! Să cobori la masă în 10 minute!

Dupa ce mă schimb în hainele pe care mi-lea adus care surprinzator îmi vin ca și turnate, cobor la masă așa cu mi-sa spus.

-Cine a gătit de data asta? întreb eu

-Doamna Halfa ,servitoarea,dacă ai nevoie de ceva te duci la ea.

-OK

***

Cele trei zile au trecut foarte repede,am aflat câte ceva despre el de la Clay,tot timpul l-am petrecut vorbind despre vrute și nevrute,e foarte drăguț și s-a purtat frumos cu mine ,chiar m-a dus si la hotel să îmi iau câteva lucruri,dar nu mi-am luat multe întrucât în tot timpul care am stat aici mi-am făcut un plan de scăpare dar nu îl pot aplica acum,nu îi pot face probleme lui Clay. Astazi a venit Argon m-ai enervant ca atunci când l-am întâlnit,încă e Clay aici dar am auzit că va pleca mâine dimineață iar la prânz voi da lovitura, am să plec din temnița asta chiar dacă e nevoie să folosesc forță. Aud un ciocănit în ușă, arunc un,, intră,, iar în încăpere apare un Argon cam ciupit după câte văd, se pune în șezut pe marginea patului și se uită la mine

-Cum s-a purtat Clay cu tine cât am fost eu plecat?

-Frumos spre deosebire de tine !se face roșu ca racul și scoate fum pe nări, îmi dă o palmă încât să îmi rămână semn după care îmi trage cearceaful de pe mine și se aruncă peste mine

-Argon,ce faci?spun eu printre lacrimi

-Îți dau o lecție ,să mai dea drk să îmi vorbești așa !

-Lasă-mă tâmpitule, dă-te jos de pe mine! îl împing cu mâinile în speranța de al da jos dar în zadar, nu se clinteste.

-Ti-am zis să nu mai vorbești urât cu mine, curvo! îmi mai dă o palmă pe celălalt obraz și cu o mână îmi ia mâinile mele micuțe si mi-le pune deasupra capului iar cu cealalta îmi desface nasturele pantalonilor, în momentul acela încep să țip din toți plămânii să-mi de-a drumul și mă zbat mai rău ca un pui la tăiere dar el nu se oprește, în sinea mea îmi multumesc că am luat cea mai strâmtă perechie de pantaloni scurți pe mine cea ce-i îngreunează munca de-ai da jos, de pe scari se aud niste pași apăsați și grăbiți în următoarele două secunde pe ușă intră un Clay nervos ce mai are puțin și îi plesnește o venă în frunte, îl aruncă pe Argon de pe mine și îi spune

-Ce faci frate, te-ai tâmpit de tot?

-Ce drk cauți tu aici, nu vezi că am treaba, pleacă drk de aici! dă să se urce din nou pe mine dar Clay îi dă un pumn ce îl face să cadă pe jos ,Argon începe să râdă cu poftă după care se oprește brusc, își șterge sângele de la gură și spune