E puternic și dărâmă tot în calea lui.
Vântul șuieră
Copacii plâng.
Afară plouă.
Pământul se cutremură de durere.
Oamenii urlă.
Eu?
Eu stau la fereastra și privesc oroarea de după ea.
Acum totul e clar.
Știu ce am de făcut.
Știu ce rol am și de ce sunt eu protagonista.
Mă duc în bucătărie și îl găsesc pe
Christopher făcându-și ceai.
-Bună dimineața Cris!
-Bună dimineața copilă! Cum ai dormit?
-Foarte bine, mulțumesc.
-Ma bucur, vrei un ceai?
-Sigur.
Mă așez pe scaun la masă și îl privesc cum termină de pregătit ceaiul și mi-l aduce.
Își ia și el un scaun și îl pune pe cealaltă parte a mesei.
Îl privesc în ochii și îi spun.
- Cris, am nevoie de ajutorul tău.
- Bine. La ce ai nevoie?
- Trebuie să îl detronez pe Argon.
-Așa, și eu cu ce te ajut?
-Trebuie să îmi faci rost de niște numere de telefon. Știu că există cineva care îl urăște pe Argon la fel de mult pe cât îl urăsc eu.
- OK.. Să văd ce pot face. Cum îl cheamă?
-Nu știu.
-Cum nu știi? Atunci eu pe cine caut?
- Nu m ai lăsat să termin. Nu știu numele lui real. E un șef de mafie din câte am auzit. Copilu'. Parcă așa îl chema.
Fața lui Cris se înnegrește imediat, înghite în sec și plescaie din buze.
- Ce e Cris? Îl cunoști?
Are privirea rece.. I se citește spaima. Închide ochii și stă câteva secunde după care spune.
CITEȘTI
Renașterea -Eterna ură -
مغامرةKyra. Doar cu atât a rămas . Doar cu numele si cu amintirile ce o bantuie noapte de noapte si zi de zi. Oare exista o ura mai mare decat cea pe care i-o poartă acelui om, acelui diavol ce i-a luat tot ce a iubit pe lume, tot ce o iubea si îi ofere...
