Renașterea -Eterna ură -

Cap 33

A trecut o săptămână de când sunt în New York, de când stau închisa in camera mea plictisita și îmi număr câte fire de par am in cap.
Acum o săptămână când am fost adusa aici nu mâncam și nu beam nimic dar de ieri am început sa mai mănânc câte ceva, dacă mai continuiam asa as fi ajuns mai subțire decât un biscuite tuc.
Spre bucuria mea au apărut niște probleme și Argon a amânat semnarea actelor de căsătorie 3 zile pentru ca a plecat în Viena iar când a venit din călătorie ma luase la primărie sa "punem punct capitolului" l-am rugat sa mai amânăm o săptămână cu scuza ca nu sunt pregătită și mai am nevoie de timp sa ma acomodez cu noua mea viata și spre surprinderea mea a acceptat, Argon a acceptat sa anuleze toata nebunia.

Mai am patru zile pana voi deveni oficial doamna Scott,ce oribil suna Kyra Scott,de fapt suna genial ,ador numele asta dar daca nu as fi obligata sa ma casatoresc cu o persoana pe care n-o iubesc.Un ciocanit in usa ma aduce la realitate ,imi e frica sa raspund ,imi e frica sa nu fie Argon nu ca mi-ar face ceva doar pentru ca nu il suport ,de cate ori il vad imi vine sa arunc cu tot ce prind in el,sa il privesc in ochii cand isi da ultima suflare.Imo fac curaj și spun
-Întra! cum ma temeam, e Argon
-Ce faci iubito? Ma întreabă ca și cum as fi iubita lui, i-aș spune eu câteva dar ma abțin ca iar o dau în bucluc. Și sa nu mai zic ca în 4 zile voi fi soția lui fi ca vreau fie ca nu și nu as vrea sa mai taie din cele 4 zile ramase.
-Bine făceam curetenie cu ochii.
-Nu ma mai satur de ironiile tale! zâmbim unul la altul dar bineînțeles ca eu fals, nu am cum sa fiu fericita alături de el.
-Ți-am adus ceva! îmi întinde o cutie maricica frumos impacheta
-Ce mi-ai adus?? spun păstrând zâmbetul fals pe buze adăugând câteva chicoteali sa sărituri mici.... Știu, știu, sunt o actrița incredibila.
-Deschidel! ma îndeamnă el, zis și făcut, deschid cutia cu încetinitorul pentru a crea suspans, o deschid și găsesc o rochie neagra cu dantela pe spate și un decolteu generos.
-Argon, e superba! Mulțumesc! pentru prima data de când sunt aici am zâmbit cu adevărat, rochia e chiar superba, ma duc la el și îl iau în brațe.
-Nu, eu trebuie sa îți mulțumesc pentru ca ai început sa ma accepți în viata ta, îți promit ca vom fi fericiți împreună (îmi ia mâinile și le săruta nerupand contactul vizual) câte as vrea sa îți spun eu ție Argon, toate numai de dulce dar din păcate le păstrez doar pentru mine, momentan, într-o zi promit ca o sa ți le spun pe toate.
-Sunt convinsa de asta! spun zâmbind ca poate îl duc cu zăhărelul, zâmbetul ce mi-la provocat frusetea rochiei este înlocuit de unul fals pe care trebui să-l afișez toată viata.
-Cu ce o căzile mi-ai făcut cadou o rochie?
-Trebuie sa o ocazie ca să ii cumpăr iubitei mele un cadou? (îmi spune dându-i o șuviță de par după ureche) dar da, diseară vom lua cina împreună cu tatăl și fratele meu.
-Serios? (spun arătându-i dantura într-un zâmbet ce as vrea sa para cât mai natural, ma ajuta puțin și gândul ca o să-l vad pe Clay, nu as fi vrut să-l vad în contextul asta adică împreună cu Argon și Rony la olalta. Și îi cunosc?
-Da, adică nuprea, ai vorbit puțin cu eu dar nu știai ca sunt familia mea.
-Și cine sunt?
-O sa vezi în 4 ore. spune și pleaca
Ce prost e, habar nu are ca eu știu familia, abia aștept sa îl vad pe Clay, deja simt cum îmi ia inima la trap și sângele îmi arde de nerăbdare. Ma întreb dacă el simte ce sunt și eu, dacă el e nerăbdător sa ma vadă.
Sunt o proasta nu pot sa ma îndrăgostesc de fratele celui care ma obliga sa ii fiu soție, nu pot sa ma îndrăgostesc de o persoana pe care o vad de joi în Paști și pe lângă toate acestea dacă ar fi ceva între mine și Clay nu ar merge, și chiar dacă nu ar fi asa și am avea o relație cât ar dura pana sa afle Argon, și dacă ar afla ce s-ar întâmpla cu mine și cu Clay, probabil ca Argon nu s-ar putea controla și ne-ar ciurui pe amandoi, de mine nu prea îmi pasa dar de Clay da, nu vreau sa pățească ceva, mai ales din vina mea.
Cele 4 ore trec repede, mi le petrec gândindu-mă la Clay și pregătindu-ma pentru cina.
La par mi-am făcut niște bucle lejere și le-am lăsat sa cada pe spate, am folosit un ruji rosu aprins mat iar la ochii am folosit niște culori nude, nu vreau sa ma complic prea mult, pana la urma e doar o cina în '' familie,,
Cobor scările pregătită sa îmi întru în rol, toată atenția e asupra mea, toți cei trei bărbați sunt îmbrăcați la patru ace dar lui Clay ii sta cel mai bine, e cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut în costum, nu ca far nu ar fi frumos, arată demențial cu orice s-ar imbrca mai ales când nu s-ar îmbraca.
Sunt trezita la realitate din fanteziile mele cu Clay de către Argon care a venit lângă mine și îmi întinde mana spunându-mi.
-Iubito ești superba! (îmi ia mana și o săruta lung după care mergem la masa, Rony sta în fata mea și spune.
-Cred ca nu am făcut cunoștință bine prima data, eu sunt Rony, tatăl lui Aragon.
-De data aceasta sunt încântă. (el râde chiar dacă eu nu vroiam sa fie o gluma, ma uit la Clay și spun)
-Bună!
-Bună!
II sclipesc ochii ca niște rubine în scapatul soarelui, doamne cred ca o sa ma topesc dacă continui sa ma uit în ochii lui superbi, pare neliniștit, pare ca se abține de la ceva, se tot apropie cu pași foarte mici și se îndepărtează cu pași la fel de mici.
-El e Clay, cred ca e intimidat de frumusețea ta și s-a blocat. (Rony rupe tăcerea)
-Știu cum îl chiama , ne cunoaștem! spun neintrerupand contactul vizual cu Clay ochii lui fug de la buze la ochii mei și tot asa de când m-am apropiat de el, cât as vrea sa ii gust buzele in momentul asta.
-Dacă va cunoașteți zic sa ne așezăm la masa! spune Argon puțin iritat de faptul ca stau prea mult holbandu-mă la Clay.