Renașterea -Eterna ură -

Sinucidere (Cap 13)

Argon ,nenorocitul de Argon stă pe canapea cu un rânjet pe față ce mă face să vomit,ce I-aș șterge  zambetul ăla de om scăpat de la spitalu' 9. Îmi încleștez pumnii cea ce îl face să lărgească rânjetul ăla de dement,mă apropii de el cu pași mari și îi trag un pumn cu toata puterea mea de cloță  beată cea ce-l face să bufnească în hohote de râs ,cred că mai degrabă l-a gâdilat decât să-l doară . Mă trage de mână și într-o fracțiune de secundă mă aflu sub el ,încep să dau cu pumnii în el și să -l împing să se dea jos de pe mine dar in zadar ,ăsta nici nu se clinteste, decât se  uită la mine cu un rânjet cât casa poporului.

-Iubito ,nu te mai zbate atât ,ești în siguranță . N-am să îți fac nimic,dacă cooperezi , desigur.

-In siguranță ? Cu tine într-o cameră ?Mai în siguranță eram într-o cușcă cu lei înfometați !

-Vrei un leu înfometat ?(Întreabă  cu subînțeles )Să știi că și eu sunt înfometat și în caz că nu stiai sunt zodia leu,deci ai tot ce iti trebuie . Se apropie de mine ,micșorând din ce în ce mai mult spațiul dintre buzele noastre ,să zicem că sunt tentată să -i devorez buzele alea delicioase dar sunt prea nervoasă pentru așa ceva așa că îi dau un picior la biguterii și o zbughiesc la geam ,vreau să sar dar realizez că sunt la etaj ,pentru o secundă împietresc uitându-mă în jos dar îmi revin când  aud patul scârțâind semn că și -a revenit ,iau aer în piept și mă arunc .Il aud țipând în urma mea să nu sar ,dar prea tarziu ,închid ochii și mă pregătesc să îmbrățișez solul,dar impactul întârzie ,îmi fac curaj si deschid ochii ,văd un barbat cu  ochii verzi ce îmi studiază cu atentie chipul  ,pot spune că e chiar atrăgător .Mă uit în jos și văd că sunt deasupra solului ,nu împrăștiată pe el cum ar trebui să fiu,îmi ia cam mult să realizez ce se întâmplă dar când mi se conectează firele îi dau un genunchi în gură tipului și în urmatoarea secundă e pe jos iar eu o iau la fugă până în stradă dar nu mai apuc să fac sau să spun ceva că sunt luată pe sus și dusă în casa nenorocitului ce m-a răpit, sunt aruncată pe canapea ca un bolovan la fundul apei .In  fața mea stă nenorocitul cu o față ce cere pumni.

-Ce drku' vrei de la mine nenorocitu drku' care ești !

-Mamă !cât mă intrigi iubito! Ce n-aș vrea  eu de la tine  ! spune cu o sclipire în ochi ce-mi întoarce stomacul pe dos  ,mai bine nu-l mai provoc că o să dau de naiba în persoana.

-Zi naiba ce  vrei de la mine ca să plec o data de aici!

-Văd că nu te prinzi așa repede precum credeam, așa că îți spun......