Renașterea -Eterna ură -

Să Îi Fac Jocul? (Cap 41)

I- a luat casa foc și nu are unde să stea, e fiica unui fost coleg de muncă, tatăl ei a murit acum patru luni și a rămas singură. I - am promis tatălui ei înainte să moară că voi avea grijă de ea în caz că dă de necaz.

Zayn se uită la mine și îmi cere o aprobare. Mă uit la el, dau aprobativ din cap și îmi mut privirea către podea.

- Îmi pare rău. Poți sta la noi cât ai nevoie. Avem o cameră liberă unde vei putea dormii.
Mă duc să dau un telefon și mă întorc să te conduc la tine în cameră.
Cu astea spuse, se învârte pe călcâie și iasă din încăpere. Atenția mea este asupra dmenului Anderson
- Domnule Anderson, vă mulțumesc nespus de mult. Chiar m-ați ajutat cum nimeni n-a făcut-o. Vă sunt recunoscătoare.
-N - ai pentru ce, mă bucur că te pot ajuta.. Și îmi poți spune Christopher .
-Bine, mulțumesc!
Ca răspuns îmi zâmbește și mă întreabă
-Vrei să mănânci ceva? Cred că ești lihnită.
- Da, chiar sunt.
Îmi întoarce spatele și iasă din încăpere.
Rămân singură dar nu pentru mult timp pentru că se aude ușa de la intrare. Crezând că e Zayn spun în timp ce mă îndrept către intrare

- Zayn, îmi poți arăta acum , te rog unde e camera mea, vreau să trag un pui de somn.
Dar ajung față în față cu acea persoană care nu e Zayn, e Matt, nepotul lui Christopher.
Matt seamănă mai mult cu Cris decât Zayn, parcă el ar fi fiul lui, nu Zayn.

Au aceeași înălțime, cu unul, doi centimetri înălțime mai mult decât el , păr brunet,părul lui e dezordonat, stă în toate părțile cea ce-l face să pară un copil. Are nasul cârn al lui Cris, dar asta nu îl face urât, parcă îl face chiar mai frumos.
Mă privește fix în ochi în tip ce își lasă rucsacul jos, pare să fi venit de la sală după cum arată. Negrul din ochii lui mă fac să îmi aduc aminte de Argon doar că ochii lui Argon arătau întotdeauna răutate, ai lui nu arată nimic , îmi amintesc că sunt o străină pentru el și pentru toți din casă chiar dacă cu doi dintre ei am făcut cunoștință , încă nu mă cunosc.
Revin pe pământ și îi zic

-Tu trebuie să fii Matt. Îi zâmbesc dar el face doar o strâmbătută

-E bine că tu știi cine sunt. Eu nu te știu pe tine. Cine ești și ce cauți aici? Zâmbetul de pe buze îmi dispare , e înlocuit de spaimă. Nu știu ce să fac pare nervos.

- Sunt........
Ușa de la intrare se deschide iarăși și pe ea intră Zayn care țipă în gura mare
- E noua mea iubită, ai o problemă cu asta frățcă?
Spune și îi pune mâna după gât, se lasă cu greutatea brațului pe ceafa lui și se apleacă iar Zayn îl freacă cu pumnul în cap în jocă iar eu încep să râd o dată cu Zayn.
- Lasă - mă bătrâne în pace! Râd și mai tare, parcă sunt doi copii mici.
Zayn îl lasă în pace și Matt pleacă bosumflat spunând
- Să vă țină!
- Mulțumim!
Zice Zayn încă râzând
Mă îndrept către el și îl întreb
- Doar nu a crezut, nu?
- Ba da, a crezut!
- Ce? Nu are cum...Trebuie să remediem asta! Nu ai vorbit serios!
- Eu zic că e mai bine să creadă asta. Și nu se știe ce o să se întâmple între noi.
- De ce? Și sigur că n-o să fie nimic din ce îți imaginezi tu . Te asigur!
Zic privindu-l pieziș