Renașterea -Eterna ură -

Cap 27

Seara vine repede, mă pun în pat și mă gândesc la cât de mult depind oamenii unii de altii.
Cu câteva ore în urma eram tristă și speriată iar acum sunt fericită, mi-am văzut familia, au fost foarte fericiți să mă vadă se vedea pe fetele lor, radiau de fericire, Ric tot un ghimpe în coastele mele a rămas dar îl iubesc oricum ar fi, iar vagabontul de Valentin când m-a văzut a reactionat exact ca tata, cred că le place foarte mult să se joace de-a statuile dar ce pot să zic, și eu îl joc de fiecare data când am ocazia .

Adorm cu gândul la frumoasa mea familie și la Clay de care habar nu am ce fel de sentimente îi port dar știu sigur că nu sunt sentimente de prietenie. Îmi place să îl am aproape de mine chiar dacă asta e imposibil atata timp cat există Argon.

***

Au trecut trei zile de când stau la părinți acasa, m-am gândit să nu mă mut la Val, cred că sunt în siguranță aici. În cele trei zile am stat doar închisă în casă să fiu sigura că nu mă vede nimeni dar azi am decis să mă duc la Mall să îmi cumpăr câte ceva, aici nu am mare lucru, am luat cam tot ce aveam în Now York, până acum m-am îmbrăcat cu haine de la mama și câteva de la mine. Aud un ciocănit în ușă și arunc un ,,intră''pe ușă intră mama

-Kyra,a venit taxiul.

-Vin acum mamă! mama pleacă iar eu sunt în urma ei,sar pe canapea dupa pe măsuța de cafea ca să ajung în fața ei.

-Kyraaaaa! Nu mai ai cinci ani! Când o să te maturizezi?!

-Niciodată! Și eu te iubesc. Paa!

Ies pe ușă lăsând-o deschisă și pe mama scoțând flăcări pe nări.

Îi spun taximetristului unde să mă ducă și îi dă drumu', în douăzeci și cinci de minute ajungem, îi dau bani și ies entuziasmată că nu mai e nevoie să mă ascund și de acum pot să ies din casă.

Intru în mall și nu rămâne un magazin în care să nu intru, am intrat până și în cele de bărbați doar pentru că nu voiam să mai plec acasa, e atât de relaxant aici.

S-a făcut cam târziu și în cele din urmă m-am hotărât să merg acasă, iau un taxi și uite mă în fața casei, nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul așa de repede. Intru în casă strigând

-Am  ajuuuns, mamiii, vino repede să îți arăt ce am luat!

Aștept un răspuns, un sunet, ceva, dar nimic. Merg mai departe și deodată pungile s-au rupt, au căzut cu mine într-o prăpastie fără fund, pierdută ca pentru o mie de ani.

Nici nu stiu cât timp am stat holbandu-mă fără să fac nimic decât privindul în ochi, sunt readusă la realitate de către telefonul fix care sună dar nimeni nu răspunde, în cele din urmă se oprește și încerc să spun ceva dar cu greu îmi găsesc cuvintele din cauza șochului.

-A.........A.....Argon? Ce.....ce cauți tu aici?

-Ce iubito ,nu te bucuri să mă vezi?

Aud usa de la intrare deschizandu-se,pe usa intra Ric plangand cu doua gorile in spatele lui ,sunt cele două gorile cu care m-am jucat ,ma mir ca inca rspira.Ric fuge in bratele mele si il mai linistesc putin.

-Gata puiule,o sa fie bine ,sunt aici.

-Imi e frica Kyra!

-Nu are de ce puiule (nu stiu pentru cine o spun mai mult pentru a ma linisti eu sau pe Ric dar stiu cu certidudine ca ma mint singura )fugi in camera ta !Ric se desparte de mine si se duce la scarii sa urce la el in camera dar nu apuca pentru ca nemernicul de Argon are ceva de spus

-Nu! Treci landa mama ta !Ric face ce i se spune si fuge in bratele mamei plangand mai rau de cat l-am vazut vreodata .

Argon se apropie de mine cu pasi mari ,tomai acum vad ca are intro mana un pistol ,acelasi pictol cu care la impuscat pe Adam ,cand ajunge indeajuns de aproape de mine imi trage o palma de zile mari si cad pe jos ,il aud pe tata tipand si apropiinduse

-Nu! nu te atinge de ea nenorocitule! dupa care aud un foc de arma ,incep sa plang si sa tip ,mama si Ric facand la fel

Vreau sa ma duc la tata dar nu pot ,sunt trasa de brat si tarata afara

-Tu vi cu mine!

-De ce ai facut asta nenorocitule?

-Nu te -ai plictisit de intrebarea asta.... fie ,iti spun,pentru ca nu ai fost fata cuminte .

Il vad cum face semn uneia dintre gorile si iesim pe usa eu mai mult tarata .

-Tatal tau a fost incalzire si a avut soarta asta pentru ca m-ai trimis la nenorocitul ala de spital după analizele tale care nici nu erau importante ,doar le faceai in fiecare luna ,nu?

Deschide portiera si ma arunca in scaunul din drapta lui dupa care se duce la volan si pleaca in tromba din fata casii.