Renașterea -Eterna ură -

În Drum Către Cazanul Cu Zmoală(Cap 18)

Îl văd pe Ivan plin de sânge fără răsuflare, când a spus Argon că s-a ocupat de el mi-sa făcut rău instant.

Ivan era un băiat super de treabă , m-am înțeles cu el de când ne-am întâlnit la petrecerea unui tip din facultate unde am fost invitată chiar dacă nu-l cunoșteam.

Ma uit cu ură la Argon care vine spre mine de la mașină unde l-a băgat pe Adam cel lipsit de viață în portbagaj, încă nu îmi vine să cred că eu eram fata de care s-a îndrăgostit, când mi-a povestit despre ea la cafenea aveam presimțirea că vorbește despre mine dar mi-am scos ideea asta din cap, în monentul ăla era prea frumos să fie adevărat dar acum nu-l vad pe Adam decât ca pe un frate.

Sunt scoasa din gândurile mele de Argon care mă trage de mână să mă ridic.
-Du-te și intră în mașină pe lacul din dreapta, o sa vin și eu imediat.

-Ce naiba suflet ai tu! Ai omorât 2 oameni într-o zi! Și nu ai nici o remușcare! Ești un monstru! Nu ai scrupule! (urmează câteva secunde de tăcere până continui eu) Mă dezguști ! Ești...... Vreau să continui dar sunt întreruptă

-Destul! Ți-ai spus părerea despre mine chiar dacă nu ți-a cerut-o nimeni! Acum mișcă în mașină și să nu îți vină vreo idee geniala ca cea de acum câteva ore că dai de dracu' !

-Credeam că am dat deja!

-Încă nu ai văzut nimic iubito!
Mutra începe să i se schimbe din una întunecată în una luminată, de parcă nu s- ar fi întâmplat nimic.

-Cum adică nu am văzut nimic!? Ai ucis 2 oameni, să nu mai zic că erau două persoane importante din viața mea. Și tu spui că nu e nimic!? Ești bolnav omule! Sau ce ești tu! Că oameni au suflet, iar tu nu ai nimic, decât un bolovan rece ca gheața!

-Mișcă o dată în mașină aia nenorocită dacă nu vrei să te duc și pe tine cum l-am dus pe,, drăguțu' '' de Adam!

Nu mai zic nimic și plec la mașină , de ce naiba și-ar cumpăra cineva o casă în mijlocul pustietăți , în jur vezi numai case dărâmate și câte un câine vagabond.

Nici măcar nu am timp să îmi fac un plan de care să mă folosesc și să fug de aici că Argon e în spatele meu cu Ivan în cârcă, și dacă ar fi să fug unde aș fugi, cred că n-aș avea scăpare, în cel mai bun caz m-ar mânca câini și aș scăpa de dementul din spatele meu.

Intru în mașină urmată de mister dement. Îmi fac curaj și îl întreab după ce pornește mașina.
-Unde mă duci? Frica citindu-se în glas
-Ești curioasă iubito? (zâmbetul lui ce îmi provoacă scârbă încă e prezent pe chipul lui, face o pauza menținându-și privirea la drum după care continuă ) e o surpriză , o să-ți placa!

Dupa un drum de două ore în care nu am scos nici un sunet decât suspinele ce abia le puteam controla, îmi era frică de ce se va întâmpla cu mine până la urmă , oare părintii mei și-au dat seama că s-a întâmplat ceva, aveam obiceiul să îi sun în fiecare zi și nu i-am sunat de când am fost rapiță , nici nu știu cât timp a trecut de atunci.
A oprit mașina blestemată în care se aflau trupurile neînsuflețite ale prietenilor mei, mă întreb ce vrea să
facă cu ele, se da jos iar eu îl urmez, nenorocitul m-a adus la......