Sindromul iubirii

Capitolul 2

     Am imbracat rochia rosie dupa ce mi-am intreptat parul si m-am machiat. Am facut un smokey eyes, pentru ca imi scoate ochii foarte bine in evitenta. M-am incaltat si m-am dat cu parfum, apoi am auzit soneria.

     Mi-am pus lantisorul de la Zayn si m-am mai uitat inca odata in oglinda, iesind din camera.

     Cobor scarile si ii aud pe tata si Angel vorbind, iar cand ajung in fata lor se opresc. Tata se uita la mine si imi zambeste increzator, iar Angel ma scaneaza de sus pana jos, cu sprancenele ridicate si ochii mari, parand ca si cum ar vrea sa ma devoreze.

- Buna! zambesc privindu-l.

     Este imbracat cu o camasa alba, fara guler, deschisa la primii doi nasturi si un sacou negru, la fel si pantalonii. Parul il are dat pe spate intr-un stil rebel, picand intr-o parte. Arata foarte bine.

- Buna, Caitlyn! zambeste.

- Arati foarte bine, scumpo! spune tata.

- Multumesc, raspund si ma uit scurt la el, dandu-i un zambet mic.

- Mergem? intreaba.

- Da.

     Angel da mana cu tata, apoi imi deschide usa si plecam din casa. Masina lui este in fata casei mele si mi-a deschis portiera, urcand in ea. A ocolit si a intrat langa mine, batandu-i apoi umarul soferului.

     Ma uit la el si il vad privind incruntat pe geam. Maxilarul ii este bine difinit, iar mestecatul gumei ma face sa ma holbez si mai tare la el.

- Esti frumoasa! spune.

     Imi ridic privirea la ochii lui si ii zambesc.

- Multumesc!

     Chicoteste, si pentru un moment am crezut ca nu am spus ce trebuie, insa imi privea mainile. Ma jucam cu degetele fara sa-mi dau seama. Asta fac cand am emotii. Nu am mai facut-o de mult timp. Nu sunt o fire careia sa-i fie rusine. Imi place sa fiu in centrul atentiei, deci sunt obisnuita ca oamenii sa se uite la mine. Insa el, ma intimideaza. Nu este genul de barbat cu care am mai iesit. Intalnirile nu le aveam intr-un restaurant, doar ieseam la un suc sau un film. Nu sunt obisnuita cu lucrurile de genul asta, mi se par mult prea mature si serioase.

- Nu trebuie sa ai emotii, vorbeste.

- Nu am, sunt bine.

- Vad asta in privirea ta. Nu te simti in largul tau.

- Nu sunt obisnuita cu genul asta de intalniri. Este prima data cand un barbat ma invita la restaurant, recunosc.

- Nu o sa mai fie de acum, zambeste scurt in coltul gurii.

     Ii dau un zambet mic si imi mut privirea in alta parte. Simt ca va fi o seara lunga. As fi preferat mai mult sa mergem intr-un bar sau un club. Acolo pot fi in largul meu. Ma simt bine cand sunt in preajma a mai multor persoane. Ma face sa am mai multa incredere in mine.

     Dupa putin timp, masina a oprit si m-am uitat pe geam. Restaurantul "Diamond's Death". Am auzit ca este cel mai scump si sofisticat restaurant din LA. Nici nu ma mir. Arata de milioane.

     Angel imi deschide portiera si cobor, apoi il iau de brat, intrand inauntru. Muzica este una lenta si data pe fundal, dand incaperii un aer si mai sofisticat. Ne indreptam spre lift, si se deschide automat cand suntem aproape de el. Angel apasa la ultimul etaj si usile se inchid. Liftul este transparent, si pot vedea cladirile. Intunericul serii face ca panorama sa fie mirifica. Luminile aprinse ale Los Angeles-ului sunt minunate de la inaltime.

- Wow! soptesc.

- Cand vom ajunge pe terasa se va vedea si mai bine, spune.

     Ma intorc cu fata la el si ii zambesc larg. Aud un clopotel si liftul se opreste, facand usile metalice sa se deschida.