Sindromul iubirii

Capitolul 8

     S-a asezat langa mine in pat dupa ce s-a schimbat, iar afara a inceput furtuna. Urasc furtunile, imi este frica de tunete si fulgere.

- De ce nu dormi? intreaba privindu-ma.

- Nu pot, raspund si ma uit pe geam.

- La ce te gandesti?

- Ca va urma acum un tunet, spun.

     Chicoteste si trage patura peste el, apoi un bubuit puternic se aude, facand ecou in camera. Tresar si trag patura peste cap, facandu-ma cat mai mica.

- Iubito, rade Angel.

     Trag putin patura sa ma uit la el, insa, fix atunci un fulger despica cerul.

     Ma sperii si ma bag in Angel, iar el isi pune protectiv mainile in jurul meu.

- Iti este frica de furtuni? intreaba si ma mangaie pe spate.

- Mult mai frica decat filmele de groaza, mormai la pieptul lui.

- Ce te faceai acum daca te lasam sa dormi in alta camera? chicoteste.

- La furtuni faceam exceptie, raspund.

     Rade si ma saruta pe crestet, iar eu tresar in bratele lui la alt tunet.

- Vino, spune si da patura la o parte.

- Ce? Nu! ma incrunt si strang perna in brate.

- Haide, spune si ma ia in brate stil mireasa.

     Imi infasor mainile in jurul gatului sau si mergem in fata geamului. Ma lasa jos si ma cuprinde in brate pe la spate, lasandu-si capul pe umarul meu.

- Nu ai de ce sa te sperii de o furtuna, spune. Pe mine ma relaxeaza, sopteste.

- Cum te poate relaxa furtuna? ma incrunt privind pe geam.

- Ma gandeasc ca natura este la fel ca un om. Cand este soare si cald, este fericit. Iar cand ploua cu tunete si fulgere, este furios si vrea sa ne transmita ceva, tipand. Si este relaxant. Doar asculta picaturile de ploaie care se lovesc de geam, te simti ca si cum toate candurile negative ti se scurg pe sticla, odata cu picaturile.

     Ii ascultam vocea care ma relaxa. Palmele lui imi mangaiau mainile atat de fin, incat simteam mici firicele ce-mi electrizau fiecare muschi. Sunt in bratele lui si privesc fulgerele, iar tunetele le aud atat de incet. Imi aud doar inima care bate atat de puternic, si niciodata nu am simtit dorinta de a saruta pe cineva atat de tare.

     M-am intors cu fata la el si mi-am pus mainile pe obrajii lui, lipindu-mi apoi buzele de ale lui. Ma lipeste cu spatele de geam si ma ridica de la sol, incolacindu-mi picioarele in jurul lui. Mi-am bagat mainile in parul lui, tragandu-l, si intensificand sarutul. Limba lui o mangaia pe a mea atat de placut, facandu-ma sa gem. Sarutul nostru era unul sincronizat, iar buzele lui se potrivesc atat de bine cu ale mele.

     Niciodata nu mi s-a mai intamplat asta. Il stiu de doua saptamani si deja ma sarut cu el, ca si  cum am fi un cuplu adevarat. Suntem un cuplu, insa doar de fatada. Sarutul lui este unul pe care il ador deja, chiar daca ieri il respingeam incontinuu.

     Urasc cand devin atat de slaba. Voi ajunge sa il doresc intr-un timp atat de scurt, iar asta este gresit.

- S-a intamplat ceva? ma intreaba indepartandu-si putin capul de al meu.

- Nu, raspund alungand toate gandurile.

- Pareai distrasa, spune privindu-ma in ochi. La ce te gandeai?

     La cum voi incerca sa ma abtin din a ma mai gandi la urmatorul pas. Din a incerca sa nu ma indragostesc si mai tare de tine, decat sunt deja.