Capitolul 34

5.9K 235 11
                                    

     Ne tinem imbratisati minute bune, iar daca as putea sa ma bag in el, as face-o. Nu vreau sa plece. Dar nu o sa-i zic asta. Chiar o sa-l incurajez s-o faca. Ii voi dovedi ca ma pot descurca singura.

- Imi e foame, mormai la pieptul lui.

- O sa notez ziua asta in calendar, surade.

     Ii scot limba si ma musca de nas, facandu-ma sa rad.

- Ce imi gatesti? ridic din sprancene zambind.

- Ce vrei?

- Nu stiu, ceva ce se face repede.

- Vrei pizza? Nu prea am chef sa gatesc.

- Bine, bucatareasa mea, chicotesc si il pup pe obraz.

- As fi vrut eu sa fiu femeie, ofteaza ganditor.

- De ce ai vrea asta? rad si privesc.

- Ca sa fac mofturi si figuri.

     Imi dau ochii peste cap si ii dau drumul din brate.

- Nu am mai facut mofturi, ma bosumflu.

- Acum. Dar in general faci.

- Si? Sunt fata. Am toate drepturile. Plus ca tu nu spui nimic, ii scot limba.

- A, da? Bine. De acum sa nu te mai aud ca vrei ceva, isi pune mainile la piept.

- Dar-

- Nu, ma intrerupe si se duce la frigider.

     Nu este corect! Nici nu tin minte cand am facult ultima oara figuri. Ce rau este!

     Oftez si scutur din cap, ducandu-ma la masa si ma asez pe scaun, deschizandu-mi telefonul. Intru pe Instagram si navighez in jos, apreciind pozele prietenilor mei. Ador sa ma uit la poze cu bebelusi. Sunt abonata la cateva pagini cu bebelusi.

- Vreau si eu un bebe, ma trezesc vorbind cu voce tare.

     Il aud pe Angel inecandu-se si imi ridic privirea la el. Sta sprijinit de chiuveta cu spatele la mine si inca tuseste.

- Esti bine? intreb.

- Da, suiera si isi pune mana pe piept. Am auzit bine sau doar mi s-a parut ceea ce ai zis? ma intreaba respirand ca si cum ar fi alergat kilometrii.

- Ce am spus?

- Ca vrei un bebe.

- Ah, nu...

- De ce ai vrea? se incrunta putin, privindu-ma ciudat.

- Doar priveste, spun repede si ma dau jos de pe scaun, ducandu-ma langa el. Uite cat de adorabil este, ii arat videoclipul cu un bebelus care dadea din maini si picioruse, razand.

- Tu vorbesti serios?

- Nu... stiu, sovaiesc. Ador bebelusii, imi mut privirea in alta parte.

- Cred ca ar trebui sa mai treaca ceva timp, iubito.

- Stiu asta, raspund.

- Nu intelege gresit, dar niciunul din noi nu este pregatit. Un copil inseamna multa responsabilitate si este o bataie de cap in primele luni. Cand o sa vina momentul o sa stim amandoi asta. Nu ne grabim, bine? imi atinge obrajii si ma priveste in ochi.

- Bine, zambesc scurt.

     Ma saruta cast pe buze si pe frunte, apoi isi freaca nasul de al meu.

- Cand ai iesit din cortul batranei..., incerc sa ii explic, insa nu stiu daca ar trebui.

- Ce s-a intamplat?

Sindromul iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum