Sindromul iubirii

Capitolul 21

     Il privesc cum se blocheaza, si imi pun mainile pe obrajii lui, privindu-l in ochi.

- Si eu te iubesc, Caitlyn! zambeste.

     Il iau strans in brate, si imi inchid ochii.

- Imi pare rau pentru ca te supar, spun evitandu-i privirea.

- Si eu te supar.

- Tot din vina mea. Cred ca ai tot dreptul sa nu ma mai suporti.

- Hei! imi ridica barbia, privindu-l in ochi. Nu ai voie sa spui asta. Cand te-am luat, te-am luat cu totul. Si, in plus, esti extrem de sexy cand te enervezi! spune zambind pervers.

     Dau sa-i spun ceva, dar soneria de la usa ma intrerupe.

     Angel se ridica de pe canapea si se duce la usa, deschizand-o.

- Unde este? il intreaba o voce, mult prea cunoscuta.

- Ce vrei? intreaba dur.

     Ma ridic si pasesc incet din living, iar cand ma vede isi incordeaza maxilarul.

- Cat tupeu ai sa mergi la ea?! tipa la mine. Patru ani de zile nu ti-a pasat! De ce o faci acum?! arunca lumanarea pe jumatate topita la picioarele mele, sfaramandu-se pe podea.

- Este mama mea, raspund incet cu lacrimi in ochi.

- Nu mai este nimic, din momentul in care nu te-ai mai dus la ea!

- Nu iti permit sa-mi spui asa ceva! ridic vocea si ma apropii amenintator de el. Tu esti de vina! Din cauza ta nu m-am dus in ultimii patru ani! Pentru ca nu m-ai lasat. In fiecare an ma pedepseai sa nu ies din casa, fix in acea data! tip.

- Niciodata nu mi-ai spus ca vrei sa mergi!

- Pentru ca nu ti-a pasat de ce vreau! Mama mereu o sa stie adevarul. Stie ce fel de persoana ai devenit. Cred ca se bucura ca a murit, decat sa traiasca cu tine! spun veninoasa. Din cauza ta a murit! Tu ai bagat-o in pamant! plang in hohote. Nu te-a interesat niciodata de ea sau de familie! Dar mama nu a fost ca tine! Mama m-a iubit. Si te-a iubit si pe tine, chiar daca nu meritai si ii faceai viata un chin!

     Ridica palma si Angel se pune in fata mea, dar isi opreste mana in aer, privindu-ma furios.

- Hai, da! Loveste-ma si spune-mi ca nu am dreptate! urlu la el si ii dau cu pumnul in piept. Nicio lacrima nu ti-a curs cand aparatul ala nenorocit a aratat linia continuie! Ce fel de om esti?! Macar pentru mama nu imi faceai ceea ce mi-ai facut!

- Sigur ii este mila de tine acum, spune. De ceea ce ai facut si ceea ce ai devenit! Doar uita-te la tine, ma priveste scarbit. Esti o epava! Te drogai incontinuu impreuna cu depravatul ala, iar acum ti-ai adus si tu aminte ca ai avut o mama. Nu ai pic de nerusinare! Tu ai omorat-o, nu eu! Erai neascultatoare si te durea undeva de ceea ce-ti zice! tipa. Era satula de tine.

- Nu! scutur din cap.

- Ba da! Tu ai omorat-o! spune fiecare cuvant accentuat.

- Iesi afara! tipa Angel si il impinge.

     Imi mai arunca o scurta privire, apoi iese din casa.

     Ma las in jos, stand in genunchi, si ridic lumanarea. Imi pun mana la gura si incerc sa estompez hohotele de plans, pana raman fara aer si simt cum ma ia ameteala si incep sa vad in ceata.

***

     Razele soarelui imi intra in ochi si ma incrunt, durandu-ma cumplit capul. Nu mai tin minte nimic din ce s-a intamplat ieri, dupa ce a plecat tata.