Capitolul 10

10.2K 368 14
                                    

     Imi deschid ochii oftand, si ma intind in pat, pocnindu-mi oasele. Ma intorc pe partea cealalta si zambesc cand o vad pe Kath peste Angel, iar el are o mana pe spatele ei, iar cealalta pe picioare.

     Iau telefonul si le fac o poza, apoi o postez cu descrierea "cele doua raze de soare".

     Ma uit la ceas si vad ca m-am trezit destul de devreme. 6:30. Ma ridic din pat si ma duc la baie, facandu-mi rutina, apoi intru in camera.

     Kath se foieste si isi deschide ochii, iar cand ma vede imi zambeste.

- Vino aici, soptesc si ii fac semn sa vina la mine.

     Se da incet jos de pe el, apoi o iau in brate si plecam din camera.

     Trebuie sa nu uit ca la 7 sa-l trezesc pe Angel.

- Ma ajuti sa-i fac micul dejun? o intreb pe cea mica.

- Da, zambeste.

     O sarut pe frunte si coboram scarile, ducandu-ne in bucatarie.

     O pun pe scaun, mai intai dandu-i ei sa manance. Incalzesc laptele, si il pun intr-un castron mic, turnand dupa fulgii de porumb, exact cum mi-a spus Eric ca-i place.

-Gura mare! zambesc si fac avionul, iar ea rade.

     Dupa ce a mancat tot, am dus-o in living si i-am dat drumul la televizor, lasand-o la desene.

     Aud usa si ma uit la ea, vazand-o pe Tania.

- Buna dimineata! spun zambind.

- Buna dimineata! imi zambeste si ea.

- Sa stii ca in dimineata asta eu voi fi bucatareasa, o anunt si intru inapoi in bucatarie.

- Cum doresti, dar te las doar in dimineata asta, chicoteste.

     Dupa ce fac cafeaua, ma uit la ceas si vad ca este deja 7.

- Se pare ca tot tu o sa te ocupi, ma duc sa-l trezesc pe Angel, oftez.

- Data viitoare, scumpo.

- Sigur, zambesc.

     Urc repede scarile si intru in camera, iar el doarme la fel, dar cu perna in brate. Arata atat de dorabil, incat imi vine greu sa-l trezesc.

     Ma asez langa el si imi bag mana in parul lui, jucandu-ma cu el.

- Angel, spun si imi mut mana pe obraz.

- Hm? mormaie.

- Trebuie sa te trezesti, continui.

- Mhm.

- Haide, chicotesc.

- Mhm.

     Inspira profund si isi pune capul pe picioarele mele, luandu-mi abdomenul in brate.

- Cat este ceasul? ofteaza.

- Sapte.

     Casca si se ridica, frecandu-si ochii.

- O sa am o zi grea, spune cu o voce ragusita si se intinde.

- Poate ca nu o sa fie, ii zic.

- Am o groaza de hartoage de completat si doua sedinte care tin in jur de trei ore, si sa nu uitam ca mi-ai dat afara secretara, deci si mai multa munca, spune repede si intra in baie.

- Nu este vina mea ca arata ca o pitipoanca, raspund si ma ridic din pat.

- Macar isi facea treaba bine! tipa din baie.

Sindromul iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum