Sindromul iubirii

Capitolul 36

     Ma trezesc inaintea lui si cobor din pat, ducandu-ma la baie. Imi fac rutina, apoi ma duc in dresing. Mintea nu imi sta la nimic altceva, decat la ceea ce s-a intamplat noaptea trecuta. Faptul ca intr-un moment de slabiciune l-am dorit pe Andy, este extrem de gresit. L-am sarutat, crezand ca in adancul sufletului meu mai exista o mica ramasita a iubirii pe care i-am purtat-o, insa acum, tot sufletul meu este incarcat cu Angel. Doamne cat de mult il vreau acum langa mine!

     Iau cateva haine groase si le bag intr-un rucsac, punandu-l langa usa. Sper ca New York-ul sa ma distraga din a ma mai gandi la el.

- Caitlyn, te suna Daniell! vocea lui Andy ma trezeste din transa si ma intorc imediat cu fata la el.

- Ce sa-i zic? intreb agitata si ii iau telefonul din mana.

- Fii trista. Vorbeste-i exact ca si cum totul este real.

     Dau din cap si iau o gura mare de aer, apoi glisez pe ecran.

- Da, tata? raspund cu un ton stins.

     Ma uit la Andy si da din cap, facandu-mi semn sa continui.

- Scumpo, este adevar ceea ce se spune? intreaba cu speranta in glas.

- Da. Ne-am despartit ieri, oftez si ma asez pe mica canapea fara spatar din mijlocul camerei.

- Ti-am spus ca nu este nimic de capul lui. Imi pare asa rau ca te-am dat lui.

- O sa fiu bine.

- Caitlyn, stiu ca ai tinut la el, dar trebuie sa-l uiti. Si am gasit si metoda! spune madru.

- Cum? intreb, prefacandu-ma curioasa.

- Scumpo, il mai stii pe James Davis?

     Il privesc pe Andy si imi sopteste sa dau pe speaker.

- Da, il stiu.

- Tatal lui ma ajuta cu firma, iar el, este fascinat de tine.

     Andy isi da ochii peste cap dezgustat, iar eu ma abtin sa nu rad.

- Oh, mormai.

- Daca vrei, luni o sa va intalniti.

- OK.

- Bun. Ma bucur ca ma ajuti, Caitlyn. Si imi pare extrem de rau pentru absolut tot ce ti-am zis. Stii ca nu sunt asa.

     Nu esti asa?! Esti un monstru fara limite.

- Este OK, nu-ti face griji.

- Mai vorbim. Ai grija ce faci.

     Inchid telefonul fara sa mai spun nimic si oftez, proptindu-mi capul in maini.

- Cat de usor te da nenorocitul! maraie Andy si se ridica de langa mine. Cat tupeu! Mama... daca il vad in fata mea ti-l calc in picioare!

     Il privesc si inghit in sec vazandu-l atat de furios.

- Ma poti duce te rog la un telefon public? il intreb incet.

- Imbraca-te.

     Iese din camera si tranteste usa dupa el, facandu-ma sa tresar. Uh, sper sa nu fie asa toata ziua. Nu o sa pot face nimic cu el.

     Ma schimb repede intr-o pereche de blugi mulati negrii si un hanorac de-a lui Angel, roz pal. Da, ii plac hainele roz. Inca un motiv pentru care il iubesc. Are haine roz si ma lasa sa i le port. Pe langa toate celelalte.

     Imi pieptan parul si ma dau repede cu fond de ten, cat sa astup cearcanele. Ma incalt in obisnuitii Vansi, iau rucsacul si ies din dressing, ducandu-ma la masa langa el.