Pentru mine, cea mai romantica cina este pe plaja, sub clar de luna si inconjurati de lumanari, acompaniati de sunetul usor al valurilor.
Am avut parte de asta. Doar 10 minute. Pana a inceput ploaia!
Nici macar nu am apucat sa ne asezam, pentru ca trebuia sa strangem tot ce ne-am chinuit sa facem.
- Si asta este romantic, spune Angel.
- Ti se pare? pufnesc.
- Da.
Imi ridic privirea la el si las bagatul lumanarilor in geanta de-o parte, privindu-l nedumerita.
- Esti pe plaja si ploua, este romantic. La fel ca plimbarea in ploaie. Doar ca esti pe plaja, ridica din umeri.
- Am planuit asta de cand am ajuns aici, mormai si ma ridic dupa ce termin de strans. Iar acum sunt uda pana la piele si nu pare ca vrea sa se opresca!
- Si? se ridica si el. Asta nu inseamna ca nu putem sa planuim altceva.
Oftez si ma ia in brate, sarutandu-ma pe crestet.
- Hai sa ne plimbam, ma ia de mana.
Sunt suparata ca nu mi-a reusit intalnirea, insa, este romantic si sa ne plimbam. Atat timp cat sunt cu el, oriunde am fi, totul este romantic. Doar pentru ca este cu mine si ma tine de mana, nu imi pasa unde sunt.
Bluza lui alba este leoarca, asa ca si-o da jos, aruncand-o langa geanta. Eu nu am ce sa dau jos. Port doar o salopeta larga si alba din dantela cu pantaloni scurti.
Valurile ne lovesc picioarele si tresar, fiind atat de calda. Angel ma trage in apa si eu il trag inapoi.
- Nu intru in apa! spun.
- Haide, oricum esti uda si apa este calda.
Marai si ma duc langa el, facandu-mi-se pielea gaina. Il prin de mana si ma trage la pieptul lui, agatandu-ma de el. Mai mergem pana cand apa imi ajunge sub sani, si Angel ma ridica in brate, incolacindu-mi picioarele in jurul lui.
- Ma simt ca in The Notebook, rad si imi afund mainile in parul lui.
- Eu in Twilight, chicoteste.
Ma saruta si ma lasa apoi jos, lipindu-mi obrazul de pieptul lui cald.
- Te mai gandesti la Archie? il intreb incet, dupa ceva timp de tacere.
- Da, raspunde si ma uit la el. In fiecare clipa, imi evita privirea.
- Cred ca mereu vei fi suparat pe mine din cauza ca l-am pierdut, imi las privirea in jos.
- Nu! se indeparteaza putin si isi pune mainile pe fata mea, privindu-ma in ochi. Nu o sa fiu niciodata suparat pe tine, Caitlyn. Daca nu ai fi facut-o, dupa opt luni te-as fi pierdut pentru totdeauna. Cum crezi ca m-as fi descurcat singur? se incrunta.
- Practic pot sa fac copii acum, spun.
- Si vom face, zambeste. Daca ramai gravida o sa fim pregatiti.
Zambesc larg si il strang in brate cat de tare pot.
- Ar trebui sa mergem, se lasa racoare, imi freaca spatele.
Aprob dand scurt din cap si ne indreptam spre mal. Angel ia geanta de jos si pornim spre casa. Ploaia se pare ca nu are de gand sa se opreasca prea curand, si continui sa o injur in gand.
Inca sunt fascinata de malul luminat, de aceea nu ne grabim si mergem incet.
Mana lui o tine strans pe a mea si il privesc de jos cu ochii mari, pentru un moment parand ireal. L-as putea privi ore intregi si tot nu m-as satura. Pe zi ce trece imi dau seama ca sunt mai mult decat indragostita de acest barbat. Nu pot spune in cuvinte ceea ce simt pentru el. Este... inefabil. Il iubesc cu toata fiinta mea si tot este putin pentru ceea ce simt. As putea scrie trilogii despre iubirea pe care i-o port si tot nu ar fi indeajuns. Simt lucruri pe care nu le-am mai simtit niciodata si traiesc momente pe care sigur nu le voi uita.
- La ce te gandesti, iubito? ma intreaba privindu-ma curios.
- Am auzit undeva ca fericirea este o stare greu de atins.
- Timpul este sensibilizat de noi, iubire. Trebuie sa investim doar in fericire, restul vine de la sine.
- Au fost momente in care te-am facut cu adevarat fericit? il privesc in ochi, timp in care ne oprim din mers.
- Normal, zambeste. Prezenta ta ma face fericit. Insa, am fost cel mai fericit cand mi-ai spus ca ma iubesti. Cand m-ai ales pe mine in locul familie tale. Cand imi sari in brate dupa o zi grea la munca si toti nervii si oboseala imi dispar. Cand ai ramas gravida, pot recunoaste ca pentru un moment chiar am inceput sa plang, surade. De cand te cunosc, in viata mea a rasarit soarele dupa multa vreme. Este putin spus "te iubesc", imi mangaie usor obrazul. Tu insemni fericire pentru mine.
Imi muscam buza atat de puternic, incat puteam simti gustul sangelui. Lacrimile isi faceau aparitia in ochii mei si clipesc des. Nu stiu ce sa spun. Il iau in brate, iar o imbratisare poate insemna cat o mie de cuvinte.
- Te iubesc mai mult decat te iubesc! spun la pieptul lui.
Ii simt inima vibrand. A mea cred ca mai are putin si va exploda.
Ma ridic pe varfuri si il sarut. Exact ca cel mai epic sarut in ploaie.
Ne reluam drumul spre casa in liniste, acompaniati doar de valuri si picaturile mari si reci.
***
Buzele lui reci imi saruta obdomenul si tresar involuntar, afundandu-mi mainile in parul lui. Il trag spre buzele mele si il sarut, lasandu-mi mainile pe gatul lui si cobor spre brate, simtindu-i muschii incordati. Imi saruta gatul apoi se lasa peste mine, strangandu-ma in brate.
Ploaia inca nu a incetat, si cred ca a trecut o ora de cand am plecat de pe plaja. Picaturile care se lovesc de tavand, creeaza un sunet relaxant si linistitor, facandu-ma sa ma simt goala. Fara nicio problema, doar in bratele iubitului meu.
Angel m-a facut sa iubesc ploaia. Sa o ascult si sa o las sa-mi spele gandurile si pacatele. Durerea si tristetea.
Ce rost mai are lumea din jurul meu, daca lumea mea este doar el?
CITEȘTI
Sindromul iubirii
RomanceCaitlyn Miller nu vrea să-și dezamăgească tatăl așa că, acceptă să se căsătorească cu Angel Stone pentru a-și salva familia din pragul falimentului. La început se lasă greu, dar cu timpul ajunge să se îndrăgostească, sentimentul fiind reciproc...
