Sindromul iubirii

Capitolul 39

     Au trecut de atunci doua saptamani, iar asa zisa "relatie" cu James a continuat mult mai bine decat m-as fi asteptat. Este un barbat bun, si mi-am dat seama de asta inca din prima seara.

     Cu Angel nu am mai vorbit, iar cand o faceam, mereu imi spunea ca are treaba. Peste tot era cu Lena, si intelegeam intr-un fel care era "treaba". Ma simteam rau si trista. Insa James era mereu langa mine la momentul potrivit.

     Simtomele de greata nu au incetat si vomitam in fiecare zi, iar poftele de mancare erau in permanenta. Nu stiam ce sa fac, sau cu cine sa vorbesc. In niciun caz cu Zayn.

- Am stat toata noaptea si am citit absolut tot despre simtomele tale, si peste tot era vorba de sarcina, vorbeste Arzaylea, dand buzna la mine in camera.

- Nu sunt insarcinata! ii repet pentru a nu stiu cata oara in saptamana asta.

- Atunci da-mi tu o explicatie bun pentru care iti este rau in fiecare zi si ti-a intarziat menstruatia o saptamana! isi pune mainile in san si ma priveste cu sprancenele ridicare.

- Insarcinata in niciun caz, imi dau ochii peste cap si ma ridic de la masa cu ciocolata in mana.

- OK, daca esti atat de sigura pe tine, fa astea! scoate de la spate doua teste de sarcina.

- Esti paranoica, Arz'! ma rastesc la ea.

- Haide! insista.

     Las ciocolata pe pat si i le iau enervata, iar ea imi zambeste.

     Intru in baie si oftez, privind cutiile. A luat teste de la diferite firme, serios?! Deschid primul test si citesc informatiie, apoi fac exact cum scrie. Repet si cu al doilea test, si le las pe dulapior cateva minute.

     Ies din baie si ma asez in pat langa Arzaylea, luandu-mi telefonul.

- Deci? intreaba cu o voce grava.

- Scrie ca trebuie sa astept cateva minute, raspund.

- Si daca esti gravida... ce o sa faci? ma priveste fix.

     Imi las telefonul jos si clipesc des, mutandu-mi apoi privirea la ea.

- Nu stiu. Ce ar trebui sa fac? o intreb.

- Sa ii spui lui Angel!

- Angel a fost destul de clar cand mi-a spus ca nu este timpul pentru un copil, Arz'.

- Este copilul lui. Nu o sa iti ceara sa il avortezi.

- Nu stiu cum va reactiona. Defapt... nici nu stiu daca ii voi spune, ma incrunt.

- Poftim?! tresare. De ce nu?

- Pentru ca nu prea ne mai vorbim. Este acum doar el cu Lena, iar cand il sun imi spune mereu ca nu are timp sau ca face altceva. Pur si simplu ne-am distantat.

- Dar au trecut de abia doua saptamani, se incrunta si ea.

- Stiu, si imi este frica ca nu se va tine de promisiune.

     Ofteaza si ma ia in brate, lasandu-mi capul pe pieptul ei. Ochii mi se incarca cu lacrimi si clachez, patandu-i bluza.

- Hei, nu plange, ma mangaie usor pe spate.

- Nu vreau sa cred ca el a renuntat la mine, soptesc.

- Nu a renuntat, te iubeste mai mult ca orice si stii asta.

- Atunci de ce nu vorbeste cu mine? suspin.

- Nu stiu, scumpo.

     Imi trag nasul si imi infasor mainile in jurul ei. Aud usile liftului si nu acord atentie, pana nu ii aud vocea.