Sindromul iubirii

Capitolul 27

     Ma trezesc cand aud batai in geam si mormai, frecandu-mi ochii. Oftez zgomotos si ma uit la geam, vazandu-l pe Chris. Imi face semn sa ma ridic agitat si dau intrebatoare din cap. Imi arata ceasul si fac ochii mari, sarind imediat din pat.

     9. La 10 trebuie sa fiu deja in fata facultatii.

     Mimeaza un "cu placere" si ii zambesc, ducandu-ma la baie.

     M-am culcat la 1, pentru ca am vorbit cu Angel la telefon doua ore, nu aveam somn si m-am uitat la un film.

Imi fac repede un dus si ma spal pe dinti, apoi ies din baie. Ma duc in dressing si mai intai imi fac parul si machiajul. Parul mi-l impletesc studenteste, facand doua codite. Vreau sa ma tund neaparat. Ma dau cu fond de ten, corector pentru cearcane si iluminator. Aplic putin fard maro deschis pe pleoape, apoi ma dau cu rimel si ruj mat la culoarea pielii.

Deja stiu ce haine sa port. O bluza neagra putin scurta, cu maneci lungi si o salopeta tot neagra si putin larga pe picior. Ma incalt cu botinele negre cu toc, ma dau cu parfum si ies.

Scot telefonul de la incarcat si vad cele zece apeluri de la Zayn si Arzaylea de acum cateva minute.

Mersi, Chris!

Il sun pe Zayn, si dupa primul beep imi raspunde.

- Ce Doamne iarta-ma faci?! tipa.

- Imi pare rau! Am avut telefonul pe silentios. Dar sunt gata, vin la voi?

- Da. Luam micul dejun la cafeneaua de ieri.

- OK, plec acum.

     Inchid telefonul si il bag in poseta neagra. Ma uit la geam si il vad pe Chris stand in pat si privindu-ma.

     Ma incrunt la el si se ridica, spunandu-mi ceva. Nu inteleg.

     Repeta iar si clipesc des. Isi da ochii peste cap si ia un caiet de pe birou, scriind pe el.

"Unde mergi?"

     Imi scot telefonul si intru in notite, scriindu-i inapoi.

"La cafeneaua de ieri. Vii?"

"Acum?"

     Dau din cap si da si el.

     Ma duc la lift si astept sa vina, apoi urc in el. Ii dau mesaj lui Zayn si ii spun sa vina direct la cafenea.

     Ma uit in oglinda si imi aranjez putin parul si machiajul, zambind larg dupa.

- Liftul tau se misca incet, ii aud vocea lui Chris cand ies.

     Tresar si imi pun mana pe piept, privindu-l urat.

- Scuze! rade.

- Sa nu mai faci asta, Willhelm! ma rastesc, abtinandu-ma sa nu rad.

- Daca imi mai zici asa, o sa am grija sa o readuc la viata pe baba din apartamentul tau! ameninta amuzat.

- Ti-ai dori tu.

     Telefonul imi suna si ma uit la el. Angel.

- Da? raspund.

- 'Neata, iubito! Ce faci?

- Ma duc la cafenea, tu? intreb si incepem amandoi sa mergem.

- La birou. Cum a fost prima noapte singura? chicoteste.

- A fost bine, ezit.

- S-a intamplat ceva?

- Nu. Starea de dimineata si emotiile, doar stii.