Sindromul iubirii

Capitolul 43

     Un loc devine mai frumos cand esti cu cei mai buni prieteni. Si aici nu ma refer la Gemma sau Edward. Exact! Ati ghicit. Zayn si Arzaylea. Nebunii astia doi au plecat din New Haven sa petreaca o saptamana in Londra. Pentru mine, cica. Adevaratul motiv este ca Zayn s-a saturat pana peste cap de invatat, iar Arzaylea vrea sa mai calatoreasca.

     Si, asa, ne aflam toti sapte in marele living al familiei Stone, depanand amintiri din copilarie.

- Eram chiar la partea sarutului, iar Cait inca nu voia sa ma sarute, rade Zayn, acompaniat de toti ceilalti, mai putin Angel.

     Eram la sceneta de la scoala, "Printesa si broscoiul". Si tin foarte bine minte ca nu am vrut sa-l sarut pentru ca eram indragostita de el, si voiam sa para ca nu sunt. Oricum, tot l-am pupat. M-am lasat mai greu, dar nu aveam de gand sa ratez un sarut cu el.

- Dar tot am facut-o pentru ca mi-ai promis ca imi vei lua ciocolata! rad.

- In fiecare zi iti luam ciocolata, isi da ochii peste cap. Erai sotia mea, doar.

- Ce?! face Angel ochii mari si pufnim in ras.

- In clasa a doua ne-am casatorit. Ne tineam de mana peste tot si tuturor le ziceam ca suntem casatoriti, raspund.

     Edward aproape cade de pe scaun de la ras, iar Anne isi sterge lacrimile.

- Si se pare ca am venit eu si v-am cam stricat planurile, chicoteste Arzaylea.

- Nu va cunosteati de cand erati mici? ne intreaba Gemma.

- Nu, eu am venit in a noua si m-am asezat in banca cu ea, raspunde.

- Nu stateai cu Zayn? intreaba Angi.

- El statea cu alt tip. Mariajul nostru a tinut pana in clasa a sasea, spun.

- Trebuie sa recunosti ca am fost un sot bun! imi face cu ochiul.

- Ai fost cel mai bun! rad.

- Stai, stai! Buniesc ca nu v-ati si pupat sau ceva, nu? se incrunta Angel.

- Nu! rad. Dar, Zayn mi-a dat primul sarut. Aveam vreo paispe, cred.

- Si tu?! pufneste Arzaylea.

- Trebuia sa taaaci! imi spune repede Zayn.

- S-a incins atmosfera! striga Edward.

- Cand ai avut tu primul sarut cu el? o intreb.

- In a noua, de ziua mea.

- Eu l-am avut in a opta, cand ne uitam la Titanic.

- Te uitai la Titanic cu el? se rastesti Angel.

- Da! In fiecare an facem asta. Ma duceam la el si mereu incepeam sa plangem, sfarsind imbratisati si facand promisiuni, raspund razand.

- Ce gagicar! spune Ed.

- Doamnele astea au fost numai ale mele, zambeste larg.

- Oh, copii! rade Anne.

     Continuam sa radeam, dar zambetul imi paleste putin cand simt o durere in partea dreapta, la san. Incerc sa nu o bag in seama, dar se intensifica.

- Eu ma duc in camera, vreau sa ma intind putin, spun si ma ridic de langa Angel.

- Esti bine? ma priveste cu ochii mari.

- Da, ii dau un mic zambet si il sarut pe frunte.

     Ies din living si urc scarile, punandu-mi mana in zona dureroasa. Am durerea asta de cateva zile bune.