Sindromul iubirii

Capitolul 46

     Ultima cina in familie a decurs extrem de bine. Am gatit cu Anne si Angel, iar Gemma cu Edward au aranjat masa. Pot spune ca ma simteam ca la inceput. Fericita. Am decis sa nu ma mai gandesc la ultima luna, pentru ca m-ar da iar peste cap. A fost cea mai grea luna in care era sa-mi pierd viata si am pierdut o alta viata. Unde iubirea a fost pusa la incercare si a scos tot ce a fost mai rau din noi. Nu cred ca as mai face fata daca s-ar repeta. Am invatat de cand sunt cu Angel ca trebuie sa fiu puternica. Sa realizez ca unele lucruri vin doar pentru a ma intari. Sa cer ajutor cand am nevoie si sa-l accept oricand, pentru ca doar prin comunicare se pot rezolva toate. In cele 5 luni m-am schimbat enorm, doar datorita lui Angel. Pentru ca el m-a invatat sa iubesc iar si mi-a oferit sansa la o viata mult mai buna si plina de dragoste. Daca am dragostea lui pot trece peste orice.

     Simt cand avionul aterizeaza si devin nerabdatoare sa aflu unde m-a adus. Insa nu pot, pentru ca mi-a pus o bandana la ochi acum 30 de minute cand ne aflam in nori si nu se vedea nimic.

- Pot s-o dau jos? intreb si imi duc mainile spre fata, insa mi le prinde repede.

- Nu. Mai asteapta inca jumatate de ora pana ajungem, raspunde.

- Cat?! pufnesc.

- Este departe de aeroport, ma ridica si ma trage dupa el.

- Poti sa-mi spui macar unde suntem? Sa stiu daca am mai fost sau nu.

- Nu ai mai fost. M-am asigurat de la Zayn.

     Oftez zgomotos si il aud chicotind. Coboram din avion si un val de caldura ma plesneste. Peste o saptamana este Craciunul iar el m-a adus la mare? Puteam sa mergem inapoi in LA.

     Craciunul! Cadouri. Ce cadouri sa iau? Ce cadou sa-i iau lui Angel? Are tot ce vrea. Sau daca nu are, da un telefon si in scurt timp ii apare ce doreste. Mai am la dispozitie o saptamana.

- Ai grija la cap! spune repede, insa cam tarziu.

- Au! strig si ma dau un pas in spate.

- Scuze, vina mea! rade si intind mana spre el sa-l lovesc, dar dau doar de aer.

- Putin mai in spate, iubito.

     Pufnesc si ating masina, intrand in ea. Inchide portiera si intra si el, iar masina porneste.

     Ma las pe spate si imi pun mainile in san, luandu-ma durerea de cap. Angel imi trage mainile in ale lui si mi le saruta, sarutandu-ma apoi si pe frunte. Oftez si imi las capul in poala lui, lasandu-l sa se joace in parul meu.

- Te simti bine? ma intreaba dupa ceva timp.

- Da, pentru a zecea oara, sunt bine! raspund.

- Doar ma asigur.

- Nu ma mai doare operatia. Sunt bine, serios! ii prind mana in a mea si i-o sarut.

***

- Ridica piciorul, este o treapta, spune.

     Fac cum spune fara sa mai comentez, pentru ca asta am facut tot drumul pana aici.

- Acum pot s-o dau jos? intreb.

- Da.

     Imi desface bandana si oftez usurata, deschizandu-mi ochii. Imi ia cateva secunde pana ma acomodez cu lumina, iar cand o fac... raman socata.

- Maldive? intreb fara suflu.

- Da. Mi-a spus Zayn cat de mult iti doresti sa vii aici, zambeste si ma in brate pe la spate.

- Cand o sa incetezi sa ma surprinzi? mormai privind paradisul din jur.

- Probabil niciodata, chicoteste.